Eu nu iau ce aruncă altul

 E doar o zicală transformată într-o poveste, într-un destin, într-o dramă de familie, o poveste repetitivă ce nu își are locul în viața nimănui.

Sunt oameni cu destine create special după sufletele lor. 

Sunt oameni care nu mai pot să se ridice din propria sa dramă, nu mai fac față la replici, vorbe și doar stau și așteaptă ziua de mâine ca poate o minune vine să transforme toată drama în fericire, tot trecutul să fie prescris și rescris. 

Niciodată nu spune niciodată, o zicală care aduce iluzi și amăgiri. 

Nu te agăța de zicale și nici de vorbe în vânt.

Dintr-o poveste a ieșit si textul publicat azi pe platforma Literatura de Azi:

literatura de azi Iubirii ce doare

Sunt experiențe din viața multor oameni, relații care nu au mers, momente de cumpănă, evenimente care au perturbat mersul căsniciilor, un tot pachetul cu eșecurile de rigoare, dar se zice ca 

bătălia pierdută, de fapt, în final se transformă în victorie. Pierzi ceva, dar câștigi altceva. 

Titlul postării are legătură cu mulți oamenii pe care i,am cunoscut, cu care am vorbit sau cu care m-am întâlnit la un moment dat. Ar fi multe de scris pe acest subiect, dar acest Eu nu iau ce aruncă altul  se referă nu la obiecte, ci la oameni. Acele mentalități moderne și în acelsși timp învechite.

Circulă și concepția: Dacă ai făcut ceva o dată, de ce nu să nu o faci și a doua oară? indiferent despre ce este vorba, că te doare sau nu, că ți-a făcut rău sau nu, ce mai contează una în plus? 

Circulă aceste concepții, idei, ca sa nu zic prosteală. 

Sunt momente în viață în care astfel de situații te pot demoraliza sau te pot ridica să te ridici și să mergi mai departe pentru că viața îți poate oferi ceva mult mai bun după o ploaie de răutăți. 

Boala ori îți aduce necazuri mai mari ori bucurii aparte. Cum așa? Uite așa bucuria de înțelege lucrurile mărunte și simple: privitul unui apus, ascultând ploaia sau cititul unei cărți ori alte lucruri în afara celui de scrolla pe ecrane.

Această este o postare amânată, dar fiind faptul că și lucrurile rele fac parte din viața mea, în final am reluat subiectul. 

Nu e o plăcere să citești răutăți sau le auzi, dar au trecut așa cum trec toate. 

Weekend de poveste

 Vinerea pare cea mai așteptată zi. Încă ne stă gândul la zile libere, vacanță și relaxare. 

Mi-a plăcut această ediție și am inserat-o în postare. Mă relaxează genul acesta de emisiune, chiar dacă nu rețin foarte multe, dar înteleg cam 75% la sută din ce se discută.

Nu am făcut fotografii în ultimile 2 zile. Am avut drumuri la farmacii, controale cu băiatul, se confruntă cu o răceală ciudată. Vremea urâtă nu a mi-a fost pe plac, posibil și azi să fie la fel de urât. Mâine zi ploioasă, temperaturile scad din ce in ce. Azi am scos pilota de iarnă, am pus-o la spălat, să o am pregătit-o, păturile de toamnă le scot de pe pat, le pun la spălat.

Am speranța că pot să ajung și la cumpărături azi. Mai am de curățat și frigiderul. Șmotrul casei îl fac cu greu acum, dar îl fac, în reprize.

Îmi beau cafeaua și încerc să și citesc ceva azi. Cu somnul nu stau bine când e nevoie de o trezire mai devreme de ora 7, 30 - 8,30. Organismul e obisnuit cu ora asta de trezit, nu de la 6 dimineata. Se tot propagă pe platforme trezitul la 5 a.m. Eu zic că un 7 e mai uman, mai ales dacă ai avut o noapte mai agiatată.

Mi-a plăcut acest verset:

,,Lumina luminează în întuneric și Întunericul n-a biruit-o,,

 - Ioan 1:05.

Singura fotografie făcută azi pe ploaie, am avut un drum de făcut la magazin urgent, acum sunt bine la păturică confortabil cu un suc de fructe și o ciocolată caldă care între timp s-a făcut rece. 😁

Undeva în zona Ștefan cel Mare prin spatele blocului stradal. Am vrut să intru și La plăcinte, dar am ezitat, poate altădată. Vremea nu a ținut cu mine să ajung și în parcul circului. Bulevardul e din poveste desprins, dar nu una magică, ci una de adrenalină și haos, blocaje și istorie. Atipic 

Arta stradală:

Ce am reușit în zilele astea: să finalizez un mic text, ulterior modificat și tramsformat în poem de dragoste, l-am trimis la revista de literatură online și aprobat spre publicare. Vă trimit link imediat cum apare pe platforma revistei Literatura de Azi.

Noiembrie cu bucurie să ne fie!!!

 Noiembrie cu bucurie

Este luna decisivă pentru mine: pregătirea pentru reluarea job-ului. Va fi o etapă nu foarte ușoară, dar cu siguranță va fi benefică pentru mental, de controale și analize nu voi scăpa tot restul vieții mele odată ce am fost luată în evidență la boli cronice, așa că amânarea momentului nu face decât să mă transforme într-un om depresiv. 
Am început să am deja câteva reprize de ceva vreme, mă lupt cu ele. Am reușit să mă adaptez la noile mele restricții pentru a evita alte probleme. Destul că am cu vezica probleme, menopauza își face de cap: migrene, transpirații și stări ciudate. 

Zilele oricum trec peste noi, indiferent ce facem sau nu facem, ce gândim sau nu!

Plimbarica de noiembrie: duminică și luni

Luna din această seară de luni a unui noiembrie blând, dar curând ploios:

Dimineața nu am fost în formă prea bună, o ușoară amețeală nu mi-a dat azi pace pana nu am iesit la miscare, după ce m-am intors cu fotografii si altă stare de bine la putin timp mi-a dispărut amețeala de azi.

Vineri seara am fost la film până la urmă cu băiatul meu, un anime japonez care nu m-a impresionat, dar lui i-a plăcut foarte mult.

 

Miercurea fără cuvinte - 150 de ani de la nașterea Reginei Maria

 LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday

Jurnalul unei femei simple - octombrie/2025)

     

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Astăzi,

Ultima săptămână din luna octombrie.„

Afară

Soare ascuns de nori. Temperaturi scăzute. Posibil să plouă. Frig. Dimineți reci de acum încolo.

Mă gândesc

Cum să fac să mă ridic cu moralul. Mă pregătesc cu ideea că în curând voi relua munca, așa sper. Mai am un hop în noiembrie de trecut. Să sperăm că totul va fi bine. Lupt și cu simptomele menopauzei. 

Simt că...

Momente de neputință. Îmi lipsește dimineața cheful de a face treabă, însă la prânz zici că am intrat în priză. Schimbarea orei m-a dat peste cap ca niciodată, somnul a fost afectat. 

Sunt recunoscătoare:

Pentru plimbările din zilele trecute și că am trecut cu bine hopul cu fii-miu. 

Gătesc:

Rasol de vită. Pilaf și snițel vienez (sper să-mi iasă, diseară l,am planificat).

Apropo de mancare urmăresc un taifas pe youtube:

Pe Damian Anfile l-am cunoscut la un eveniment la mine la bibliotecă in urmă cu 2 ani. Pe vremea aia era încă la începuturi. Ceea ce e trist, trist că am avut ocazia să merg la Istanbul și din cauza sănătății nu s-a putut. Face anual excursii ghidate. 

Citesc:

 Am răsfoit jurnalul lui Aurel Baranga și al Mariei Bănuș. Am ceva de citit acolo. Am găsit și pe net cărți integral scanate. 

Vizionez:

Menționează despte infirmitățile scriitorilor clasici. Surzenia lui Maiorescu și Camil Petrescu. Max Blecher - tristă poveste, dramă dar a reușit să trăiască fără victimizare, depresii și anxietăți. 

Ascult:

Sper:

  Că voi avea o lună mai bună în noiembrie, analizele să iasă mai bine. Că mă voi putea întoarce de la 1 decembrie, dacă nu în luna ianuarie. Vom vedea. E dificil. Frigul nu va fi prea indicat pentru mine. Aș vrea să mai stau totuși acasă până în luna februarie acasă, oricum va trece imediat ce e o lună, ce sunt trei luni? 

Planuri:

Am multe mărunțișuri de făcut, le-am notat si una câte una le voi face. 

Imi doresc:

Anul ce urmează sa fiu unul cu soare în suflet, zâmbete și realizări amânate. Fotografii, plimbări cu măsură. Îmbrățișări și pace în suflet. Mai multă răbdare și optimism. Stiu, e luna octombrie care e pe final, dat timpul nu mă așteaptă și nu are răbdare, mă fură și mă păcălește ca un cameleon frumos, șarmant și rafinat. 

Vizionez:

Nopți albe - un serial pe Netflix. Cu un ceai alături. 

Mă bucur de etapa asta de stat acasă. 

Cișmigiul azi, mi s-a părut altfel, mai frumos, mai colorat, mai superb, parcă aș fi vrut să stau mai mult... 

Ziua de Marți mi-a oferit momente unice. Am făcut peste 7 mii de pași, dar acasă îi resimt. O zi nu am ieșit din casă și imediat de simte. 

Mă bucur că citesc Biblia seară de seară acum. Mă rog să fiu vindecată, să îmi dea putere să pot reveni la locul de muncă cu forță