Biserica de lemn din Parcul Titan
Plimbarea zilei de azi mi-a prilejuit, parca m-a așteptat Dumnezeu să prind poarta și ușa descuiată aceasta mare Biserică din cartierul meu, dar mia mult de atât am și aflat că au loc slujbe zilnic, am văzut și programul kde săptămâna viitoare. E superbă Biserica. Departe de blocul meu, dar cand am intrat în ea am avut acel sentiment de liniște și am putut să mă rog în liniște acolo.
Azi am lăsat pe Dumnezeu să-mi poarte pașii de aceea cred că, azi, Biserica m-a ales pe mine și nu eu pe ea. Nu merge treaba cu aleg eu, alege Dumnezeu pentru mine.
Când eram în spital am zis că dacă scap cu bine de operație merg și fotografiez toate Bisericile orașului. Momentan mă limitez la cartier, dar asta după ce mă fac bine și pot umbla normal. Însă, între timp Dumnezeu are alt plan, nu doar să le privesc și să le fotografiez, ci și să le vizitez in fiecare săptămână, nu doar să vizitez, ci să și particip la rugăciuni și mai mult de atât să particip la slujbe.
Îmi dau seama câte momente de liniște am început să am de când am început să merg la Biserică, mai mult de atât daca trec prea multe zile și nu o fac, starea de neliniște și fără vlagă se instalează, mai mult de atât mă enervez foarte repede. Și asta nu e bine!
Rugăciunea în viața unui om trebuie să fie precum mancatul și băutul apei. Și nu doar când e la necaz să o facă, nu doar că are un necaz, să învățăm să o facem și la bucurie.
O melodie de suflet
