Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole.
Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul ,,Miercurea fără cuvinte,,
Happy Wordless Wednesday! ☺
Încerc să separ fotografiile.
Așa că am tras și o tură de fotografii:
E dimineață și îmi beau cafeaua dintr-o ceașcă micuță pentru că a trebuit sa reduc consumul de cafea după operație. Mă gândeam cum au trecut cele 3 luni, parcă goale și fără nimic esențial. Recuperarea asta parcă bate pasul pe loc. Simt cum o parte din mine s-a prăbușit, iar o parte din mine a dispărut odată cu boala. Ambele sunt de bun augur pentru că semnifică un nou început.
Partea bună este că m,am apropiat de Dumnezeu, am încercat sa merg la terapie gratis și a funcționat! Terapia gratis o găsești doar la slujbă în Biserică. Singurul loc unde am reușit să mă mai liniștesc și să-mi recapăt optimismul, bucuria vieții, pacea din suflet și încrederea în viitor.
Viața mea s-a schimbat și e încă în schimbare, anumite lucruri sunt prezente, dar cu siguranță vor dispărea și ele, anumite obiceiuri au dispărut, au ănceput să apară altele sistematic. Nimic nu se poate peste noapte. Nimic nu se vindecă peste noapte, toate necesită timp.
Timp și credință, încredere și răbdare.
Parcă e o dramă, dar nu o privesc așa, ci un hop important și necesar de a trăi mai mulți ani. Atât. Nu e o dramă!
Dramă e atunci când oamenii din jur fug, dispar, iau distanță. Asta e drama mea din prezent.
Vineri am avut o experiență spirituală interesantă: Slujba Taina Sfântul Maslu.
Cred că e prima oară când postez despre acest subiect.
Pentru că scrisul a devenit parte din viața mea în ultimii 3 ani, firește că această postare este necesară. În liceu am început să scriu multe poezii. Nu mai știu în urma cărei discuții tot vraful de poezii a fost aruncat. Au rămas doar acestea 2.
Într-un moment de slăbiciune mi s-a zis ca nu sunt bună de nimic din cauza unor împrejurări, nu mai știu exact, cert este că am trăit într-o așa zisă familie care ea opusul de a strânge și păstra lucruri cu valoare sentimentală. Nu e bun acest obicei de arunca tot și a păstra nimic din trecut.
Așa se face că multe lucruri mărunte personale s-au dus la gunoi, printre care și poeziile mele din liceu și cele scrise o perioadă scurtă după terminarea liceului.
Nu știu cât se înțelege. Trebuie rescrise și corectate. Observ câteva greșeli, dar le las așa pentru că nu știu dacă le voi publica vreodată.
Magnolii de Titan: LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu e...