Miercurea fără cuvinte

 

Cerul e asa frumos azi!

Happy WW!

Printre stele

 🙏😊

 

Si maine va fi o zi... 

Ma apropii cu pasi marunti spre urmatoarea etapa. A fost greu sa accept boala! Am invatat ca nu sunt prima femeie cu cancer de col uterin! Am incercat sa imi accept toata starile, sa invat sa accept tot ce se intampla. Ma lupt cu mobilizarea pentru spitalizare. Am invins teama ca as fi singura, dar nu sunt singura si asta m,a ridicat mult. Inca invat.

Probabil ca va fi mai usor de data asta ca ultima oara cand am fost in spital, am invatat sa ,,deschid,, gura si sufletul. Sa nu ma tem si sa mai ai ales sa ma rog zilnic.

Maine va fi o zi... 

Si ma rog sa fie bine... 

In tot acest rau exista ceva bun!

Mi-am gasit azi duhovnic. Nu credeam ca imi va fi potrivit pana sa ajung la dansul. 

Imi amintesc ca in aceasta Biserica am venit in multe momente critice si fara a vedea cerul senin in fata ochilor mei.

Am nevoie sa cred ca nu am sa cedez tristetii si supararii. Am liniste cumva acum. Dar e nevoie si de un zambet. 

Doamne, 

Sa imi fii aproape in toate incercarile ce vor veni.

Amin.

🙏🙏🙏

Recunoscătoare

 Recunoascatoare ca pot lupta, pot zambi si pot scrie!

Dupa mai bine de 1 luna, chiar 2 sa fie am reusit sa scriu cateva ranuri. Cumva le-am aranjat si au fost publicate. Am tendinta de a nu fi multumita, insa am reusit sa ma adun si sa fiu multumita si pentru cele cateva randuri.

Starile de rau prin care am trecut nu m-au lasat sa fiu in stare sa scriu. 

Mintea parca intrase in ceata complet, dar iata ce rol au oamenii din jurul meu din momentul in care au aflat problema mea de sanatate, ca urmare ridicarea moralului, imbratisari si ajutorul primit si ce urmeaza sa imi fie dat intr-un fel sau altul m-a ajutat sa ma mobilizez. 

Desi, viata intr-un fel sau altul se schimba, corpul a inceput sa sufere modificari si vor mai urma sa aiba loc dupa operatie. Doar cateva zile si incep tratamentul. 

Pana atunci zilnic sa ma ocup de alimentatie, sa zambesc mai ales!!!!

 

Cele cateva randuri scrise vineri pe 8 noiembrie dupa ce am efectuat RMN ul aparut azi:

In revista Literatura de Azi:  Incremenire

 

 Azi am avut ocazia, fiind parte din echipa care s-a ocupat cu arhiva ,,Ana Aslan,, de la job, o veriga mica, dar importanta să particip la Conferinta Vitalitate si longevitate online. Interesant este faptul ca mi s-a raspuns la niste intrebari legate de boala mea fara sa intreb. Supararile, socurile si toate evenimentele derulate au condus la toate. Am aflat si de o carte scrisa de dr. Lucia Bubulac si am comandat,o cu speranta ca voi gasi acolo si cum sa fac sa fie bine.
Vitalitate si longevitate

Asa cum am zis si ma voi repeta: 

Sa multumesc lui Dumnezeu pentru toate cate imi ofera si imi da! Sa le iau asa cum sunt si sa ma bucur de fiecare in parte!

Miercurea fără cuvinte

 

Noiembrie de poveste!

Luna prinsa acum 2 seri in zona Universitate.

Cismigiul ieri pe ploaie!

Happy WW!

Miercurea fără cuvinte

 

Sursa foto cartea: Recuperare rapida dupa orice boala

Lupta cu supravietuirea

Cand un verdict medical iti da peste cap existenta...

 

    Probabil ca nu ar fi trebuit sa scriu despre acest subiect, dar cand acesta devine propria mea poveste, oricat as evita si ocoli, ignora si uita nu am cum. Ma uit pe mine si uit de povestea in care sunt de cateva luni. Imi doresc rabdare si credinta in Dumnezeu.

    Mi,as dori sa ma curat de ce e rau si de ce e murdar din mintea mea si corpul meu. Probabil ca ce e in corp murdar cu credinta si cu doctorii buni de la oncologie in curand ma voi curata...dar, cu fac cu mintea si sufletul meu? cum sa ma curat de ce e murdar si e rau. Ma tot invart in jurul socului si acceptarii cu boala.

Ma tot intreb cum sa gasesc forta si puterea interioara sa.

La inceput nu am vrut sa scriu despre ..., dar nu e o idee buna sa nu scriu avand in vedere ca mereu m-am exteriorizat pe blog cu toate trairile mele personale.

    Sper sa am putere sa tin un minijurnal virtual si sa povestesc absolut toate emotiile si trairile, eventual si procedurile parcurse pentru a invinge cancerul in stadiu I de col uterin. 

Macar sa va povestesc cum incepe procesul de vindecare. 

 

Simt oboseala, oricate ore dorm parca nu ajunge. Moleseala si mai ales letargie ciudata. Momentan atat am. 

Vom vedea cand ce urmeaza dupa prima vizita la Oncologie. 

Primul pas este tratamentul cu radioterapie, singurul tratament in stadiul I.

Al doilea, operatia care dupa cate am calculat cred ca undeva in ianuarie, nu cred ca mai devreme.

Inca nu stiu sa ma mobilizez psihic, nu stiu inca ce am de facut. 

Sunt putin pierduta in spatiu de mai bine de o luna de cand s-a reconfirmat si validat dignosticul. 

Iar nu reusesc sa raspund la comentariile postarii anterioare. Nu stiu ce are blogul. 

Am inceput doar prin a spune rugaciuni zilnice, scurte si la obiect.

Inca nu reusesc sa ma prind de o ancora. Au inceput sa afle colegii si deja primesc mesaje, incurajari, intrebari si priviri nu tocmai pozitive.

 

 

 

Miercurea fără cuvinte

Gradina Verona Carturesti/Piata Romana

 

 

Strada Pitar Mos, 

Casa in care a locuit o perioada Sadoveanu, scriitorul cu Baltagul lui.