Frig si cafea

 Frigul ne ține în casă, la Biserică nu m-am dus nici în această Duminică, ma chinuie frigul, nu îmi place să ies pe frig, nici la cumpărături măcar, prefer în casă cu o cafea și sub pătură să mă lupt cu gândurile și stările mele interioare. 

Dar oare dacă nu ar fi existat azi pentru mine și în stările mele laptopul, internetul și platformele în care găsești informații de tot felul, de la a face o ciorbă până la a învăța matematică, orice domeniu mă întreb ce aș fi făcut, oare tot aș fi citit, scris sau... 

E o luptă grea cu mine și cu ce este în prezent și cu ce mă înconjoară.

 Ce mă bucură este că descopăr oameni care după ce-i ascult uit de problemele existențiale ale mele.

Oameni ai scrisului și care știu să vorbească în public, aici eu am un punct în minus, deși asta se poate învăța prin exercițiu.

Unul dintre oamenii despre care am aflat anul trecut la Bookfest, dar nu i-am acordat importanță, cred că l-am fotografiat fără intenție la o lansare de carte.

Cultura îți poate oferi lucruri frumoase, sursă inepuizabilă de informații.

Încerc să fac zilnic exercițiul recunoștinței și al rugăciunii interioare. Reușesc. Nu zilnic așa cum ar trebui. 

Frig și cafea. Terminată. Ceai mai târziu. 

Nu mă pot mobiliza cu lectura, frigul mă enervează, am deschis caloriferul de la apartament, caloriferul electric nu îl mai folosesc, consumă exagerat. Camera în care stau e friguroasă din cale afară, nu are geam termopan, dar nu am ce face e a treia iarnă aici. Am decis să nu mai folosesc caloriferul electric, decât dacă va fi oprită căldura și e ger. 

Vine prânzul deja! Ieri am gătit, un fel de a zice, am pus niste legume in apă la fiert cu sare si aia r. Am tăiat rondele niste dovlocei cu puțin unt și apă la fiert înăbușit. Aseară am făcut o mămăliguță cu brânză și cascaval. Diseară nu am idee încă. 

La fotografiat nu am ieșit. Ieri era ocazie perfectă, dar am avut alte treburi și nu am putut. Am zis că merg azi, dar soare nu a ieșit ca ieri. 

Mâine, să sperăm ca va fi o săptămâmă ușoară și cu multe zâmbete. 

Joia cu întrebări

 Timpul zboară în unele momente la propriu, pur și simplu, dar totuși parcă în anumite clipe stă pe loc, nu știu ce aștept mai repede să treacă: ziua în sine sau starea de moment avută. 

Încep cu mici întrebări, mă lupt cu disciplina interioară. Dimineața lenevesc mult în pat, poate și din cauza frigului, zic dacă nu acum când mai sunt acasa și nu merg la job atunci când? 

Vreau cumva să mă bucur de zilele astea libere pe care le mai am, dar parca le irosesc mai mult, nu fac nimic concret, chiar daca stau la căldurică și la păturică. Stau și mă uit la tot felul de aiureli la tv, o nebunie. 

Îmi tot puneam întrebarea aseară: așa și? dacă stau și mă uit la tâmpeniile care le fac unii și alții de pe nu știu unde la ce mă ajută să știu? ca să ce? oricum nu pot schimba nimic, în stradă la protest nu pot ieși din motive de sănătate și atunci? pentru ce să-mi amăresc eu sufletul având în vedere că am avut boala supărării cum se zice în popor.

Așa că, azi încerc să fac câte ceva frumos pentru sufletul meu și să mă alimentez cu stare de bine.

La ce am nevoie și pentru ce să știu eu ce se întâmplă la unii și alții în grădina lor? nu imi face bine, așa că stop! Aseară postările de pe fb au luat-o razna. 

Duminică am votat. Indiferent pe cine am votat, important este că am fost să votez și asta pentru că femeile de acum un secol, poate și mai mult, au luptat ca noi să avem drept de vot, au murit pentru ca eu sa pot merge să votez. 

Sper azi să pot face ca lucrurile să fie mai frumoase. 

Miercurea fără cuvinte (decembrie/2025)

 

 

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! 

☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. .În rest, orice este permis. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fără cuvinte"  să nu contina text scris.

 lnik: vis-si-realitate   
 Alatura-te noua în clubul MfC☺
 Happy Wordless Wednesday! ☺

Jurnalul unei femei simple (decembrie/2025)

  Noiembrie cu ale lui depresii...

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Astăzi,

Duminică, orele prânzului

Afară

Frig, frig... 3 grade.

Mă gândesc

Zilele parcă zboară în ultima perioadă, nu mai simt timpul. 

Simt că...

Că e vremea să mă pregătesc pentru o mică schimbare spirituală.

Sunt recunoscătoare

Că am putut ajunge ieri la Gaudeamus, că am putut cumpăra câteva cărți necesare sufletului meu și cercetării. 

Citesc 

 Una dintre cărțile luate ieri de la Târgul de carte Gaudeamus.

Vizionez:

Am terminat serialul Fetele Gilmore. Momentan nu mai urmăresc decât în weekend un serial de pe PrimeTV - ,,Lumea care ne desparte,,. E un serial slăbuț, dar care reușește la un moment dat să te detașeze de lumea reală pentru câteva momente. 

Ascult:

Recomand:

O poveste, nu doar despre citit și cărți, o dramă și o poveste de viață:

Sper:

Ca săptămâna ce urmează să fie blândă și cu mult succes! 

Să trec cu bine următoarea săptămână ce urmează.

Planuri:

Să fac câte ceva în casă, curățenie și pregătiri pentru Crăciun. 

Să scriu alt text cu atenție pentru revista de literatură. 

Zilele trecute am mai trimis unul, dar nu am fost atentă la corectură, pare că le-au scăpat și redactorilor,  deja a apărut: 

Nu-te-certa-cu-tine 

Să mă mobilizez pentru următoarea vizită la clinică care e cu emoții.

Să ajung la unul dintre târgurile de Crăciun care sunt în capitală.

Imi doresc:

Să ajung cât mai curând la Biserică. Nu am mai fost de o luna și ceva. 

Fotografii:

A fost frig. La întoarcere a plouat. Cu greu am ajuns acasă, mai mult am făcut pe drum cu masini și metrou. Greu. De asta mă bucur mult că am reușit să ajung. Din păcate, aglomerația nu m-a lăsat să stau mai mult, nu am avut răbdare să stau la nicio lansare, deși am fost invitată la două. Anul următor cu siguranță îmi aleg și altă zi de mers.Am revăzut câteva figuri cunoscute, scriitori și oameni de cultură. Mi-am dat seama ieri ce înseamnă să fi rupt de lumea în care lucrezi și exiști pentru mult timp. Pauza lungă nu e deloc benefică. 

Nimic întâmplător?

Muzica e cea care de obicei ne adună când ne împrăștiem. 

Când pare totul fără rost si fără sens, ceva acolo se întâmplă, ceva sau cineva îți aduce puțină liniște

Așa am regăsit câteva clipe de liniștire a sufletului. 

De la Doamna Corina citire și împărtășire:

Meditatie-Ancorare de starea de Bucurie

Pe blogul Irinei de la Dulce Casă am citit ceva legat de toamna vieții. Și eu pare că mă îndrept spre toamna vieții, dar o scriu din cauza problemelor de sănătate avute, cum ceva mi-a schimbat viața aproape în totalitate. Încerc să mă bucur, dar nu îmi iese așa cum ar trebui. 

Încă nu mă simt în toamna vieții, dar organismul spune altceva și mă contrazice. Sunt activități pe care nu le mai pot face, unele care nu le-am făcut și acum nu mai am voie să le fac.

Rămân lucrurile simple și fără efort: fotografiatul și scrisul, cititul și plimbările în parcurile orașului. 

Cred că ajung cât să supraviețuiesc anxietăților. 

Aseară am reușit să fotografiez Luna. Am prins un moment scurt:

Am fotografiat si cu telefonul, dar a iesit neclară. Momente scurte, dar intense. 

În urmă cu o zi am dat o fugă la Mall și am dat de acest Brad imens, diferit. Nu am ajuns să admir luminițele orașului.

Anul acesta nu a fost unul grozav pentru mine, dar au fost si momente frumoase și chiar excepționale. 

 

Am citit mai mult, am și scris câte ceva. Nu am făcut Bradul, urmează dupa 20 decembrie. Anul trecut l-am făcut cu 2 zile mai devreme, anul asta cu 5 zile mai devreme o sa-l fac. Sper să reușesc să și fac curățenie. Să depășesc aceste episoade de anxietate legat de sărbători.

Drumuri doar cele legate de cumpărături, vizite la clinică / mai am trei de făcut / plimbări mai puține pentru că este frig. Mi-am propus să ies doar când este soare.

Miercurea fără cuvinte - Biblioteca Centrală Universitară ,,Carol I,, 💕💖📕🎹

 LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! 

☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. .În rest, orice este permis. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fără cuvinte"  să nu contina text scris.

 lnik: vis-si-realitate   
 Alatura-te noua în clubul MfC☺
 Happy Wordless Wednesday! ☺

Cuvântul lunii decembrie

 Au fost anii în care scriam consecvent lună de lună, alegeam cu grijă un cuvânt, dar niciunul nu s-a referit la familie strict, cred că nu am văzut deloc ceea ce era firesc să văd și anume conectarea emoțională.

Fiul meu trece printr-o perioadă destul de încarcată emoțional, trecerea de la o perioadă de leneveală la una mai dinamică, adaptarea pare grea, dar eu cred că este necesară. Tiți am trecut prin asemenea perioade de adaptare, de împotrivire la ce trebuie să facem și la mersul prin ploaie sau frig, toți am traversat această ,,stradă,,. 

Pentru noi cei trecuți de 45-50 de ani aceste lucruri sunt mărunte, nu lemai dăm importanță, ne purtăm de parcă nu au fost pentru că eram concentrați pe ceea ce facem și ce ducem la bun sfârșit. Mulți deja am realizat anumite lucruri în viață, nu mă refer la cele materiale, în ce mă privește material nu m-am realizat cu nimic, nu am case, mașină sau alte averi, doar câteva zeci de cărți și niște mărunțișuri. Nu mă deranjează, mă interesează sa fiu sănătoasă, averea mea sunt textele scrise din care fiecare poate învăța câte ceva nou. 

Așa că, m-am gândit ca luna decembrie să fie despre:

APRECIERE

      Să învățăm să ne apreciem familia, colegii și oamenii apropiați care ne-au ajutat la un moment în viață, dar mai ales să apreciem momentele în care ne rugăm, acele momente de conectare cu Dumnezeu, momentele în care am trecutc u bine o perioadă, am rezolvat o problemă minoră că e vorba chiar și de plata unei facturi sau reparația unui obiect, lucrări mărunte care par banale, lucruri care par grele, dar în esență sunt minore. 

Să ne bucurăm de acele momente când privim o fotografie, când urmărim un film, când citim o carte și când răscolim șifonierul în căutarea unui lucru. 

Să ne bucurăm de liniște, de cafea și de tot ce avem în jurul nostru. 

Nu este foarte ușor să te concentrezi pe lucrurile reale când ai atâtea de făcut, dar din ce ai de făcut poți să elimini sau să amâni?

Sunt lucruri care ne fură din viață, lucruri inutile, chiar și așteptatul metroului sau a unui autobuz de cursă lungă.

Scriem teorii, dar câte din teoriile astea le și punem în aplicare?

În ultimile zile pe rețelele sociale îmi tot apar filmulețe cu emisiuni despre boala avută, tot felul de teorii care se bat cap în cap, unele se contrazic cu altele, în final nu ce spun unii și alții pe internet, fie ei și de specialitate este important sau real, ci ceea ce ai pe hârtiile tale din dosarul medical. 

Nu mă princep să le elimin din flux. Au devenit deranjante.

Mai nou am început cu AI să ne educăm, altă problemă ciudată. 

Să ne apreciem, să ne bucurăm de aprecieri!

Un weekend cu apreciere.