Mă întreb dacă prin ceea ce trec e iar o încercare de la Dumnezeu, aș vrea să cred ca e ultima, dar nu-mi doresc decât să pot merge mai departe la muncă și să nu mă trezesc că voi fi nevoită sa ies la pensie pe caz de boala. Lucrul acest mă îngrozește pe de o parte, dar pe da altă parte nu e chiar așa grav.
Sper din tot sufletul meu să rezolv și problema cu burtica. O iau cum o va da Dumnezeu. Nu ar trebui să-mi fac griji cu nimic, dacă Dumnezeu și Maica Domnului este cu mine și mă ajută voi trece cu bine și acest hop.
Încerc să nu mă mai stresez, să nu mai fac efort fizic și să fiu bine până rezolv situația. Sunt câteva zile în care trebuie să-mi ocup timpul cu alte lucruri. Să mă detașez.
Am reușit să mai vad un film cap coadă pe Primetv. Mă mai uit la episod cu Seinfield. Încerc să mai fac câte ceva în casă, dar mai încet.
A trecut ceva timp de când am început această postare. Între timp am primit și răspunsul la problema cu burtica: e eventratie/hernie de 8 mm care încă nu se poate opera. Așa că, momentan trebuie să mă feresc de efort fizica prelungit și cărat, ridicat plus purtat un brâu când ies din casă si când fac treburi casnice ușoare. Să vedem ce mai rezolv în luna februarie, căci în martie încerc să reiau serviciul.
Nu mă simt prea ok după ziua de ieri, dar încerc să le iau așa cum au venit și să respect pe cât posibil situația în sine. Nu știu dacă va fi nevoie de operație sau nu, daca stagnează am scăpat, totul este să nu avanseze. Până atunci să încerc să mă detașez.
Ianuarie a fost o lună oarecum dificilă pentru mine.
Sper ca februarie să fie mai blând și liniștit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu