Să ne fie inima bună și zâmbetul aliat în tot ce facem și unde mergem.
Dumnezeu e undeva așezat lângă mine! Mulțumesc că mă veghezi și îmi ții curat organismul, departe de boală și de durere. Au fost câteva zile grele, dar au trecut cu bine.
A trecut cea mai provocatoare perioadă. Adaptarea a fost destul de grea. Obositor. Am avut si zile în care m,a durut putin operatia. La muncă port brau. Acasă, în schimb nu am mai fost în stare să fac nimic. Prima săptămână a fost ceva de genul ,,cine m-a pus să mă întorc Și nu am mai stat acasă?,,, iar a doua săptămănă ,, nu sunt singura în situația asta, așa că pot!,,, iar acum zic: ,, ce bine că am reluat și merg la muncă așa cum pot, mai greu, mai ușor dar se poate,,.
Cel mai greu a fost cu trezitul dimineața. Noaptea am probleme cu somnul, așa că o să încerc să iau melatonină să pot dormi cum trebuie. Nu se pune problema că nu merg la somn devreme. Orele 22 maxim stingerea.
Am trecut încă un hop al investigațiilor cu bine. Restul ce mai am de făcut deja nici nu mai îmi fac griji.
Va fi bine! Este deja bine!
Firește cu suplimente de luat zilnic, dar asta nu mă deranjează. Imediat după Paște am consultul oncologic și dacă nu mai îmi dă nimic să fac, mă declar fericită pentru următoarele 6 luni. Provocarea cea mai mare va fi consultul ginecologic și cel endocrinologic. Urmează și acestea in luna aprilie, după care pauză până la toamnă.
Viața merge înainte și merge bine! Cu zâmbetul pe buze!
Cel mai greu a fost să mă obișnuiesc cu singurătatea. Dar am reușit să accept ce nu mai pot schimba. E un pas uriaș pentru mine. Am reușit să traversez o etapă, poate grea, poate ciudată, poate necesară, doar Dumnezeu știe.
Pregătiri mari nu o să fac, sper de data asta să stau potolită cu șmotrul casei. Data trecută s-a lăsat cu mers la urgență după Craciun și Anul Nou.
Sănătate multă îți doresc! După mastectomie, si eu m-am intors la lucru cu punga de dren sub fusta. Astazi sincer nu cred ca as mai face asa ceva. e vreme de muncit si vreme de odihnit, iar uneori chiar avem nevoie sa neincarcam bateriille.
RăspundețiȘtergereMulțumesc din suflet! Eu am stat un an si ceva acasa, dar ar fi trebuit să mai stau pana in luna iunie. Acum, dacă corpul a inceput să se adapteze noului program, treziri si efort, miscare și noi rutine, zic ca am luat o decizie buna. Cred ca a fost un chin pentru tine, trebuia sa stai acasa daca puteai. Mulțumesc lui Dumnezeu că am trecut cea mai cruntă perioadă și neputința omului pare că timpul te îngheață la propriu. Soarele dezgheață timpul.
Ștergere