Lumină în gânduri
Momente ce au trecut și momente ce vor veni. Unele se vor repeta, altele nu vor mai fi. Totul este să mă obișnuiesc cu cele ce nu se vor repeta și caut să le înlocuiesc pe cele care nu se vor mai repeta. Nu e așa ușor, dar cu puțină voință și tărie voi reuși.
Luna martie este luna în care multe lucruri încep să pot fi posibile. Soarele, vremea mai caldă,
La o cafea și cu planuri mărețe de viitor. Ascult ca de obicei câte un episod scurt motivațional. Micile obiceiuri ale dimineții mă vor ajuta să trec cu bine fiecare zi care urmează.
Este o săptămână în care dormitatul și starea de letargie ia sfârșit. Poate nu va fi ușor, dar nici greu. Organizarea și pregătirea poate va fi puțin mai anevoioasă, dar trag nădejde că bunul Dumnezeu și Maica Domnului îmi va fi alături și în această etapă.
Zilele cât nu am mai scris pe blog am reuțit să mai citesc, am făcut și puțină ordine in dulapuri, la medicamente un mic inventar și urmează la haine zilele acestea. Abia aștept să treacă perioada temperaturilor reci.
Am ieșit la o mică plimbare în Parcul Carol, dar nu a fost o ieșire așa cum mi-aș fi dorit, dar nu m-am lăsat învinsă de starea pe care o aveam și am reusit să ies.
Ieșirile din casă nu au lipsit: vizită la două clinici pentru consultații și trimiteri. Urmează analize și investigațiile de 6 luni.
Mi-aș dori să ajung și la tuns, dar îmi e foarte greu cu statul pe scaun prelungit. Nu știu cum să procedez, de ceva timp mă cramponez în problema asta, nu am nici un salon apropiat mai ieftin. Cel mai apropiat este foarte scump. Voiam să dau o formă părului așa cum doar o cofeză știe mai bine.
Fotografii am făcut câteva, am lipsit și de la apel săptămâna trecută.
M-am luptat și cu un episod depresiv, dar l-am depăsit și fără pastile. La psihiatră nu m-am mai dus și a doua oară, aș fi vrut însă nu pot accepta pastile fără a fi evaluată cum trebuie, după o jumătate de oră de vorbit îi și dai pastile, măcar de ar fi fost naturiste. Nu am cedat și am luptat fără pastile.
Dacă am reușit de atâtea ori, de ce nu aș reuși acum când lucrurile încep să intre în normalitate cât de cât?
Ce am reușit să fac?
Să ajung la Biserică la Maslu, nu am stat foarte mult dar suficient cât să mă rog și să ascult o bucată din slujbă, ceea ce pentru mine a fost suficient. Nu mă obligă nimeni să stau cât ține, dar nici să nu ajung deloc.
Ce mi-am propus să mai fac?
Ca în această săptămână sâ-mi fac sfânta agendă medicală în care să țin evidența consultațiilor, investigațiilor, analizelor și tratamentelor.
Recunoștință:
Pentru că am trecut cu bine săptămâna ce a fost. Am primit și am dăruit. Am învățat să spun mulțumesc și să mă bucur oentr fiecare lucru mărunt.
Îmi doresc:
Să mă organizez cu programul și să mai las serialele și netflixul.
Să încep munca serioasă la articolul pentru revistă și să am răbdare cu ce va veni în aceste zile.




Fotografiile imi induc stare de liniște. 😊
RăspundețiȘtergereMă bucur că ai reușit să depășești momentele dificile și mă înfior citind că ți-au fost recomandate pastile "din prima"! Incredibil! Felicitări că ai rezistat chimicalelor. 😊 Pastilele sunt "ultima soluție", după ce medicul constată că nimic altceva nu a avut efect.
Îți doresc tot ce îți dorești tu! 💗 Spor la scrierea articolului, și nu numai! 🌹🍀
Mulțumesc Dia Din păcate, cam așa stau lucrurile: anxiar, cica la nevoie, printre altele. Am refuzat tratamentul pentru că il am pe băiat in psihoterapie si am văzut exact cum este procedura, lui i s-a adminitrat doar mentat si tonotil 10 zile ca era cu examenele cand a fost, dar acum nu mai ia nimic, insa terapie ii este benefică, greu dar rezultatele au inceput sa apara deja dupa 2 luni.
ȘtergereCu articolul stagnez momentan.
O zi frumoasa și cu spor!
Multa sanate si bucurie iti doresc Carmen.
RăspundețiȘtergereTe felicit ca nu ai luat pastilele, ci ai luptat sa iesi din starea de depresie.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!