A fost a zi de luni cu lucruri reci si grele.
Am pornit la drum cu Rugaciunea în minte.
Ar fi trebuir să iau un uber, dar mi-am făcut curaj și am îndrăznit să merg cu metroul.
Atentă la oameni, atentă pe stradă să nu cad, să fac câteva fotografii.
Tensiunea mică. Capuccino. O brânzoaică de la Luca. Câteva minute bune la clinică. Am plecat cu speranța că voi rezolva in această luna o mare parte dintre probleme.
Am decis să schimb oncologul, dar nu din motive de nemulțumire, ci din pricina pensionării acestuia.
Am decis sa schimb si dr. ginecolog, să revin la cel care mi-a făcut biopsia acum un an si jumătate.
Am decis să merg si la psihiatru/psiholog sa fac careva ședințe, deși cineva zicea că nu o sa ajute la nimic.
Azi a fost și despre alegeri și decizii importante pentru viața mea.
Sigur, că nu toată lumea scrie despre aceste lucruri, dar corpul luptă cu ceva de ceva vreme și nu îmi dai seama cu ce. Unghiile cresc foarte greu, părul la fel. Am niște semne de care trebuie să țin seama. Pot fi semnale de alarma sau nu. Mă deranjează somnolența, dar în același timp și insomniile. Cine să mai înțeleagă ce se întâmplă?
Am reușit azi să fac câteva fotografii.
Sunt emoții. Lucruri grele și reci.
Mă simt copleșită, dar va trece. Am.reușit azi să imi cumpăr un fel de corset reglabil postoperatoriu și urmraza si unul special pe tru eventrație să o țin stabilă pe cât posibil macar 6 luni sau poate mai.mult. Vom vedea la următorul CT.
Până atunci să vad ce sunt cu celelalte simptome provocate bănuiesc de hormoni.
Lucruri reci într-o zi de luni.
Fotografiile ilustrează lucruri reci, grele, dar sunt atât de frumoase!
RăspundețiȘtergereGândurile sunt grele, dar calde... Greu de exprimat în cuvinte cât de mult îți doresc să regăsești (un) echilibru... Îți doresc tare, tare mult să depășești cu bine fiecare moment dificil...
Psihologul ajută, chiar și atunci când omul din "spatele" psihologului nu e cine știe ce. Buni psihologi sunt și hârtia și pixul... 😊 Scrii toate gândurile, așa cum vin... Înjuri in scris - dacă simți nevoia 😃 - dai vina pe orice sau oricine, scrii fără reținere, cu furie dacă o simți, cu lacrimi șiroind dacă vor să curgă, rupând hârtia cu pixul, scriind... Apoi rupi hârtia și-o arunci. Pe scurt: manifestă în timp ce scrii tot ce te macină, fără rețineri, indiferent cum se formulează in acel moment, in gânduri... Și nu incerca să păstrezi o "rânduială" in scriere... Lasă ideile așa cum vin... Dă-le afară buluc, altfel spus. 😊
Sănătate și putere îți doresc! 💕
Merg mai mult că mi-au recomandat prea multe persoane și dr de familie. Așa că, ce am de pierdut? Am incercat metoda ta și în momentul în care am hârtia și încerc sî scriu, nu știuc e se întâmplă că mă blochez și nu știu ce să scriu, nu vin ideile, cuvintele, efectiv măblochez de-a dreptul. De asta aș vrea să merg mai mult, ceva acolo se întâmplă și nu e de acum.
ȘtergereApropo de echilibru, mă întreb dacă l-am avut vreodată?
Da! Buluc nu dau, dar cumva eliberare trebuie să existe.
Scriu pe blog că am simțit un alt efect, decât scrisul în jurnal. Nu e ok asta. Sunt lucruri care trebuie separate. Nu suntem la gătit mâncăruri. Ce comparație: gătitul cu viața omului.
Sănătate și un ger suportabil!
Blocajul pe care l-ai sesizat e "hopul". Așa se întâmplă; e o reacție firească, pentru că nu știi cu ce, cum să începi; mai e teama (inconștientă) de a da "formă" unor gânduri (și altele). Începe să scrii orice, cu calm, ordonat, ca și cum vrei să trimiți o scrisoare în care povestești cuiva ceva ce te macină și cauți să "argumentezi"... Începe prin a descrie... orice, legând acest orice de ceea ce simți că îți tulbură gândurile. Mai curând sau mai târziu ceva se descătușează și vei scrie cu febrilitate, fără să te intereseze forma scrisului, gramatica, coerența ideilor... Insistă să "deblochezi" acel moment de început... Sau... ia o coală albă și începe să faci cercuri fără să ridici pixul - sau să trasezi linii - gandindu-te la ce te macină și... eliberează furia. Poate nu vrei să crezi dar în momente de cumpănă grea se poate forma in oameni în oameni un... soi de furie... Sunt gândurile gen "de ce...? "dacă...?" sunt temerile... La un moment dat vei apăsa cu pixul tot mai tare pe acea hârtie și cercurile vor deveni orice dar nu cercuri și hârtia se va rupe. 😊 Șanse mari de reușită sunt când ești singură în casă sau știi că nu va interveni ceva care să întrerupă un eventual "șuvoi".
ȘtergereCând scrii in jurnal și/sau pe blog te cenzurezi - mai mult sau mai puțin cu intenție - și e firesc să fie astfel. Scriind pentru a rupe, mai apoi, hârtia, și-a o arunca, te "scapă" de autocenzură... pentru că nimeni, niciodată, nu va ajunge să citească, și nu e necesar să fii coerentă in idei, atentă la lizibilitate, la gramatică. 😊
Ești o drăgălașă! 😃 Mă refer acum la întrebarea ta despre echilibru.
Am greșit scriind despre regăsirea (unui) echilibru... Îmi pare rău. Prin modul în care arăți că abordezi totul dovedești echilibru - poate fragil, dar echilibru.
Sunt conștientă de îngrijorările pe care le ai (și) cu privire la sănătatea fizică și știu că nu sunt ușor de depășit...
Îți mulțumesc! Sănătate! Și putere! 💕
Multumesc Diana. Inițial nu mă cenzuram pe blog deloc sa știi, dar nu știu cine, când la ce postare mi-a scris că unele lucruri nu trebuie scrise și de atunci nu mai reușesc sa fiu ,,eu,, cum se zice, așa impact emoțional a avut acel mesaj. Mulye jurnale le-am aruncat, nu le mai am. Am unul acum care probabil că îl voi arunca în final sau păstrez doar acele file mai importante.
ȘtergereDin păcate, lucrurile au scăpat de sub control pentru că nu am avut pe nimeni fizic nonstop alături de mine, iar cine a fost așa din când în când nu a fost suficient. Îngrijirea postoperatorie a fost prost făcută. Totul a mers prost de la ânceput, de asta acum trag cu ,,reparații,, cum se zice de un an de zile si ceva.
Faptul că nu maipot să fac ce făceam înainte mă scoate din sărite. Nu pot ridica, căra mai mult de 3 kg asta dacă vreau sp țin ,,hernia,, în control. Mă tulbură acea ,,neputință,,.
Dar, ieri de exemplu după ce m-am întors acasă mă simțeam învingătoare, nu a fost nimeni cu mine și am reușit singură sa fac drumul.
Mulțumesc pentru empatie și sfaturi.
Așa cum zicea cineva că Taurii sunt luptători, pic, mă ridic, iar pic iar mă ridic si tot așa.
E o luptă din care am ieșit și învingătoare!
Mulțumesc pentru timpul tău!
Pupici!
Nu am vrut să amestec în mesajul anterior ideea despre penultima foto... 😃 Mi se pare tare de tot! Felicitări artistului! 😊
RăspundețiȘtergerePe Str. Arghezi cu Batiște. Blocul unde are cabinetul dr mea de familie. E făcut de curnd, că nu era sau nu l-am observat eu data trecuta acum săptămâni? dar e recent. Dacă te uiți cu atenție transmite un mesaj. Da, dar cum a reușit să-l facă fără sa-l prindă nimeni? are voie? o fi fost o matrice? Dar, da e tare!
ȘtergereMesajul mi-a atras atenția... și nu doar cel explicit, scris pe "poșetă". 😊
ȘtergereSănătate multa Carmen!
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult! Doamne ajută!
Ștergere