 |
| (adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
Astăzi,
Ultima săptămână din luna octombrie.„
Afară
Soare ascuns de nori. Temperaturi scăzute. Posibil să plouă. Frig. Dimineți reci de acum încolo.
Mă gândesc
Cum să fac să mă ridic cu moralul. Mă pregătesc cu ideea că în curând voi relua munca, așa sper. Mai am un hop în noiembrie de trecut. Să sperăm că totul va fi bine. Lupt și cu simptomele menopauzei.
Simt că...
Momente de neputință. Îmi lipsește dimineața cheful de a face treabă, însă la prânz zici că am intrat în priză. Schimbarea orei m-a dat peste cap ca niciodată, somnul a fost afectat.
Sunt recunoscătoare:
Pentru plimbările din zilele trecute și că am trecut cu bine hopul cu fii-miu.
Gătesc:
Rasol de vită. Pilaf și snițel vienez (sper să-mi iasă, diseară l,am planificat).
Apropo de mancare urmăresc un taifas pe youtube:
Pe Damian Anfile l-am cunoscut la un eveniment la mine la bibliotecă in urmă cu 2 ani. Pe vremea aia era încă la începuturi. Ceea ce e trist, trist că am avut ocazia să merg la Istanbul și din cauza sănătății nu s-a putut. Face anual excursii ghidate.
Citesc:
Am răsfoit jurnalul lui Aurel Baranga și al Mariei Bănuș. Am ceva de citit acolo. Am găsit și pe net cărți integral scanate.
Vizionez:
Menționează despte infirmitățile scriitorilor clasici. Surzenia lui Maiorescu și Camil Petrescu. Max Blecher - tristă poveste, dramă dar a reușit să trăiască fără victimizare, depresii și anxietăți.
Ascult:
Sper:
Că voi avea o lună mai bună în noiembrie, analizele să iasă mai bine. Că mă voi putea întoarce de la 1 decembrie, dacă nu în luna ianuarie. Vom vedea. E dificil. Frigul nu va fi prea indicat pentru mine. Aș vrea să mai stau totuși acasă până în luna februarie acasă, oricum va trece imediat ce e o lună, ce sunt trei luni?
Planuri:
Am multe mărunțișuri de făcut, le-am notat si una câte una le voi face.
Imi doresc:
Anul ce urmează sa fiu unul cu soare în suflet, zâmbete și realizări amânate. Fotografii, plimbări cu măsură. Îmbrățișări și pace în suflet. Mai multă răbdare și optimism. Stiu, e luna octombrie care e pe final, dat timpul nu mă așteaptă și nu are răbdare, mă fură și mă păcălește ca un cameleon frumos, șarmant și rafinat.
Vizionez:
Nopți albe - un serial pe Netflix. Cu un ceai alături.
Mă bucur de etapa asta de stat acasă.
Cișmigiul azi, mi s-a părut altfel, mai frumos, mai colorat, mai superb, parcă aș fi vrut să stau mai mult...
Ziua de Marți mi-a oferit momente unice. Am făcut peste 7 mii de pași, dar acasă îi resimt. O zi nu am ieșit din casă și imediat de simte.
Mă bucur că citesc Biblia seară de seară acum. Mă rog să fiu vindecată, să îmi dea putere să pot reveni la locul de muncă cu forță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu