Credeam că e o glumă inițial. Acum am luat în serios. Am iesit de 3 ori din casa pe langa bloc. In cele 3 ieșiri am avut atacuri de panică. Prima oară am mers câțiva pași si m-am întors, nu am ajuns la destinația stabilită, deși nu mai era mult de mers, cam jumătate din traseul deja parcuts. A doua oară am ajuns la destinație unde am simțit că se învârte totul cu mine, însă am depășit în final. A treia oara a fost azi tot ajunsă la prima destinație, la a doua destinație nu am mai ajuns, nu era departe de prima, am clacat și am făcut cale întoarsă, dar am depașit mult mai repede. A fost aproape același drum.
Îmi dau seama că va fi o mare problemă sa depășesc aceste episoade.
Partea bună este că am început să merg mult mai bine, mai ales de când port chilotul burtieră, mersul tinde spre cel normal de dinainte, asta m-a bucurat mult.
Dacă stau să aștept câldura, crizele se vor accentua și nu vreau să ajung să nu mai pot ieși deloc din casă. Pe drum am uitat complet de tehnica respirație inspirație 5 secunde folosindu,ma de degetele de la o mână, e o metodă pe care am practicat,o cu succes la metrou în aglomerație.
Se pare că perioada de stat în casă, situația în sine mă afectează. Cumva sper să reușesc să depășesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu