🙏😊
Si maine va fi o zi...
Ma apropii cu pasi marunti spre urmatoarea etapa. A fost greu sa accept boala! Am invatat ca nu sunt prima femeie cu cancer de col uterin! Am incercat sa imi accept toata starile, sa invat sa accept tot ce se intampla. Ma lupt cu mobilizarea pentru spitalizare. Am invins teama ca as fi singura, dar nu sunt singura si asta m,a ridicat mult. Inca invat.
Probabil ca va fi mai usor de data asta ca ultima oara cand am fost in spital, am invatat sa ,,deschid,, gura si sufletul. Sa nu ma tem si sa mai ai ales sa ma rog zilnic.
Maine va fi o zi...
Si ma rog sa fie bine...
In tot acest rau exista ceva bun!
Mi-am gasit azi duhovnic. Nu credeam ca imi va fi potrivit pana sa ajung la dansul.
Imi amintesc ca in aceasta Biserica am venit in multe momente critice si fara a vedea cerul senin in fata ochilor mei.
Am nevoie sa cred ca nu am sa cedez tristetii si supararii. Am liniste cumva acum. Dar e nevoie si de un zambet.
Doamne,
Sa imi fii aproape in toate incercarile ce vor veni.
Amin.
🙏🙏🙏
sanatate multa, Carmen!sa te vindeci cat mai repede!
RăspundețiȘtergere