Septembrie

 Nu mai vreau sa fiu vara!

Gata cu vara! Am nevoie de toamna! Sa fim bine, chiar daca incepe un nou an scolar, ci de daca? Trece si acesta, cu bune cu rele, hai ca o sa fie bine!

Doar la portofel o sa fie circulatie maxima! Aerisire!

Ma bucur ca a venit luna septembrie si ca incep noi proiecte, alte planuri, schimbari de suflet si multe treburi. Miscare in aer liber zilnic. Cateva zile de concediu, ultimile pana in luna decembrie.

 

S-a dus si vacanta pentru copii! Mai am un an cu baiatul, ultimul, final de liceu. O provocare!

O provocare imensa. Prima zi de liceu a fost de parca ziceai ca ar fi fost ceva inutil, nu a stiut deloc sa se bucure de prima zi de liceu si ultima prima zi a liceului, an final cu presiune.

Stres sau nu, mergem cum putem.

 

A fost o vara cu de toate, dar mult mai diferita fata de restul verile avute. 

 Cunparaturile de rechizite in acest an le iau pe rand si nu aiurea. Pe masura ce e nevoie, nu mai fac ca in alti ani sa iau la gramada. Simt un haos momentan si cu inceputul liceului.

 A fost cam ciudat anul acesta, obisnuita an de an sa merg la scoala cu copiii, anul acesta nu l-am mai insotit, anul trecut cred ca s-a simtit stanjenit ca l,am dus pana la poarta liceului, asa ca din acest an ma pregatesc psihic sa nu il mai insotesc prea des. E cam ciudat. Sentimentul asta. Cu siguranta ca multe dintre voi l-ati trait deja sau curand il veti trai. 

Cateva seri am urmarit sa vad pe unde e luna. Acum doua seri am reusit s-o zaresc, nu am ratat,o de data asta si am fotografiat-o.

 

 

Ce am experimentat pentru gospodarie intre timp:

o pasta facuta din bicarbonat, otet, sare si pasta de dinti = pasta folosita la tigai si oale pline de grasimi arse. Functioneaza garantat. Va amintiti ca exista un asa numit tix pe vremuri, clasic? nu mai exista asa ceva, eu nu am mai gasit sau nu am cautat unde trebuie, dar in supermarketurile mari nu mai exista. 

Cunoscutul sano forte ataca emailul de la aragaz am observat. 

Ma adun foarte greu cu scrisul in ultima perioada, dar am inceput sa citesc literatura in locul lui fi,miu. Nu stiam ca Padurea Spanzuratilor a lui Rebreanu este atat de profunda, un roman care merge in adancurile constiintei dar nu atat de mult cum a mers Camil Petrescu.

Voi ce mai cititi? 

Mi-as dori sa pot citi pe Marquez dar nu reusesc sa trec de primele pagini. Mi-as dori sa citesc carti vesele, fara dramatism in ele, fara a fi vorba de moartea unui om, ceva asa cu happy end sa ma dispuna. Se intampla atatea drame in lume in acest moment, macar in carti sa gasesc ceva frumos si pozitiv, fara drame si victime.