Ganduri de concediu

 Oficial sunt în concediu. 

Tare greu a fost. Ma resimt pur și simplu. Am decis pauza totala de la studiu cercetare, deși am în lucru un articol ptr revistă îl las pentru la toamnă. 

Am nevoie sa ma asez cu mintea, cu lucrurile și cu sănătatea băiatului. 

Mintea pare ca nu funcționează la cote maxime vara decât noaptea si cum noaptea am nevoie sa dorm. Greu.

Cele mai frumoase momente în final le creezi tu!

 

Am o gramada de carti de citit dar se pare ca niciuna nu se lipeste de mine.  Ma straduiesc sa ma apuc de citit dar nu imi iese deloc. Am inceput carti dar le-am abandonat. Fac eforturi serioase sa citesc.

M-a furat Netflix si animekage.ro cu anime-uri faine.

Cred ca trebuie sa iau o pauza de la cercetare pentru ca fac totul superficial si nimic concret. Intre timp voi scrie mai mult pe blog, poate voi mai scrie si pentru revista online. Ma lupt cu somnul, dorm prost, dau drumul la aerul conditionat peste noapte, lunile cu canicula, noroc ca nu sunt multe, sunt ceva de groaza pentru mine, cred ca abia din septembrie incpe sa-mi reintru in normal. 

De gimnsatica nici vorba. Caldura ma face efectiv letargica. Soarele puternic ma doboara.

Am fost in Brasov. Pareri? Nu-mi place orasul de niciun fel. Am facut fotografii la cateva cladiri, practic nici nu am avut ce fotografia asa cum as fi dorit. Pai in Bucuresti imi trebuie zile intregi sa fotografiez pentru ca inca mai am ce, insa in Brasov ce sa fotografiezi asa multe? sunt cateva cladiri mai aparte si cam atat. Casele aliniate si parca toate la fel. 

Nu am simtit niciun fel de conexiune urbana cu acest oras asa cum simt cu Bucuresti si chiar cu Ploiesti. 

Din pacate, nu am ce scrie prea multe. Din punctul de vedere al cladirilor de fotografiat. Peisajul? sigur nu e chiar urat, insa am trecut de faza aia de mers pe coclauri si fotografiat peisaje montane. 

Mi-am dat seama ca nicio carte nu am cumparat. Ins chimb mi-am luat trei pixuri si 2 magneti de la intrarea in Gradina Zoologica.

Gradina Zoologica de langa Brasov este foarte frumos amenajata, insa nu va recomand sa mergeti cand e soare pentru ca sunt alei fara umbra, m-a doborat si nici nu am putut vizita toata Gradina Zoologica. Si erau doar 30 de grade insa soarele in cap m-a facut vraiste. 

Concediul a fost esec total din cauza temperaturii si soarele ala.

De mare nici vorba asa ceva, in afara ca nu gasesc nimic spectaculos in a sta pe plaja, sa faci baie intr-o apa care e poluata maxim, sa nu mai zic de nisipul ala si alt peisaj uman. Sincer, am urat intotdeauna mersul la mare vara in caldurile alea, dar deh pe atunci decideau altii pentru mine... cu greu am reusit sa ma desprind de prostia asta sa faci ca asa fac altii, ca asa ,,trebuie,, ca asa e ,,lumea,, ca sa fii in randul lumii...etc.

Apropo de faza cu sa fii n randul lumii am citit un articol in revista Dilema Veche:

/a-fi-sau-a-nu-fi-adaptabil

 

Cred ca, incep sa traiesc un fel de rebeliune a varstei a doua sau a specifica celei de-a doua tineretii.

Cand incepi sa ai curaj sa spui ce simti si ce vrei, ce nu iti place fara a mai vrea sa fii rand din turma, oamenii incep sa te ocoleasca, sa te evite, sa te critice sau sa iti spuna ca ai niste probleme la cap, eventual esti o ciudata... nici nu-i de mirare ca nu am nicio prietena apropiata sau prietene apropiate, vreun cerc sa zic asa. Uneori, am zis ca e nasol sa nu fi parte dintr-o gasca sau cerc mic de prietene, acum nu ma mai gandesc asa, se pare ca lucrurile sunt mai ok asa. Nici virtual nu am reusit sa am pe cineva foarte aproape, insa acum nici nu ma mai straduiesc sa captez atentie. Mai bine imi captez atentia mea sa fiu atenta la mine...ce propozitie am scris!

 

Sa ai curaj sa spui ce simti, ce iti place si sa nu fi parte din turma e dovada de multa tarie de caracter pentru ca totul are si consecinte.

Doar nu ma astept sa-mi zica cineva: ce super ca nu iti place sa mergi la mare la plaja sa faci baie in mare si seara sa bantui la terase, concerte... etc. sau ce bine ca nu te dai cu parfum si nu port tocuri! din start mi-am indepartat socializarea.

Cum sa spui cuiva ca urasti papusile din copilarie? sa nu iti placea desenul ala Mihaela din comunism sau nici atat Veronica? clar o sa-ti zica ca ai niste probleme la cap...chiar mi s-a si zis treaba asta!

 

Posibil sa mai fi scris despre asta in alta postare. 

Inca ma deranjeaza oamenii care incearca sa-ti impuna stilul lor de viata, inca mai exista acesti oameni. Daca le spui ca ce sa vezi si ce sa faci in Poiana Brasov se uita la tine urat... in Poiana Brasov mi-as fi dorit sa ajung acum 20 de ani cand inca mai eram fascinata de padure, pesiaj montan, salbaticie... acum e prea tarziu pentru ca nu ma mai atrag astfel de locuri. Acum alte preferinte, alte idei si cu totul alta mentalitate. Din pacate, partea acea de acum 25 de ani mi-a fost cumva ,,calcata,, in picioare de anumiti oameni care au facut parte din viata mea pana nu demult. 

Altii au considerat ca sunt buna de mers la terapie, la consiliere sugerandu-mi ca nu ar strica sa... intre timp am descoperit ce ma vindeca, nu un consilier, coach sau terapeut care iti mai ia si bani si nu putini per sedinta. Am experimentat consilierea si am vazut cum e. Si, nu e de vina consiliera, Doamna este foarte buna in ceea ce face sinu doar ea, multi sunt foarte buni, insa eu nu mai suport sa rascolesc trecutul. Refuz sa mai vorbesc despre lucruri care mi-a distrus nu doar aspiratiile dar si felul de a fi, identitatea in sine. Asa ca, cel mai bun tratament este sa ma gandesc doar la ziua de azi si la cea de maine, la ce am de facut, ce am pe lista si sa fiu atenta la evolutia sanatatii. 

O carte care m,a pus pe gânduri. Faina. Imi dau seama ca lipsește ceva din ea dar nu cred ca se putea adaugă și asta în carte, ar fi fost prea mult de scris. 

Imi place ca nu iti da totul de,a gata și te pune pe studiat în paralel.

De vorba cu mine.