Ganduri de weekend

 Viata mea se schimba dupa deciziile pe care le iau.

Noua mea schimbare imi aduce o liniste, o implinire si mai ales Nimic fara Dumnezeu... cu dictonul asta merg si eu de cateva zile bune.  Desi, oboseala a pus o stapanire pe mine, reusesc sa ma gestionez cu treburile.  Timpul vad ca imi ocupa mult cu noua schimbare, uitasem ce inseamna sa locuiesti intr-un apartament si nu intr-o singura camera.

Cel mai mult ma bucur pentru baiatul meu ca are si el camera lui, intimitatea lui si se simte altfel si el, lucrurile lui sunt altfel aranjate.

Multumesc lui Dumnezeu ca a facut posibila aceasta schimbare.

Diminetile sunt inca grele pentru mine, ma trezesc foarte greu, prima ora a diminetii sunt buimaca, ametita, dar dupa ce ies afara incep sa-mi revin, sa-mi asez gandurile, sa imi dau seama ce trebuie sa fac in ziua respectiva. Sunt atat de bucuroasa dar in acelasi timp atat de coplesita de lucrurile pe care acum le pot face dar nu reusesc sa le fac inca. Ce inseamna un spatiu al tau, intimitate al caminului, ce inseamna locul in care stai, mediul nou creat si imprejurimile sale. Cat conteaza pentru psihic aceste lucruri. 

Sa am  putere de munca, forta si rabdare asa cum am avut timp de 19 ani pentru aceasta schimbare minunata ce Dumnezeu a facut-o posibila. 

Inca nu am ajuns la Biserica asa cum am fost indemnata sa fac, suprinzator chiar de dr orelista cum dansa merge la Liturghie si ca ea ii datoreaza puterea de munca si tot ce are chiar acestui obicei si rugaciunilor sale. Am ramas uimita de-a dreptul. Cata bunatate si blandete incape intr-un om.

Ma rog sa inving teama asta de a fi privita cu mila, cu dispret si sa nu aud...vai saraca de ea... nu asa ceva. 

Sunt puternica, pot face multe lucruri, pot avea lucrurile visate insa nu material sunt eu pornita ci am o dorinta de cativa ani care ma rog sa pot sa reusesc. Aveam obiceiul sa merg la munte mai des, anul trecut am reluat acest obicei dar din pacate nu am reusit sa inving teama de drum, panica, stresul si din pacate doar doua plecari au fost posibile. Iremediabil, as dori sa vad din nou Manastirea Caraiman. Imi doresc sa ajung in locuri frumoase ale tarii noastre. Asta e oful meu cel mai mare in suflet, nu ravna la cele materiale pe care oricum am inceput sa le am, nu duc lipsa de nimic in acest sens sau daca e ceva lipsa il pot cumpara dar drumurile astea si vizitele in orasele frumoase imi lipsesc cu desavarsire. Pe drum mereu am probleme de sanatate si nu am putut sa duc la final calatoria completa. 

Sper din tot sufletul sa pot face ceva in privinta asta. Nici eu nu stiu ce, dar am impresia ca nu ma rog suficient pentru asta cum m-am rugat in ultimii ani sa schimb locuinta, locul si mediul. 

Diminetile mele le fac posibile si altfel.

 

 

Apusurile nu mai sunt de unde locuiam si nu regret.

Foarte interesant filmuletul: