Resurse

 

 Duminica mult asteptata de mine pentru ca azi e zi de odihna, gatit si pus in ordine gandurile, mai mult de atat incerc sa fac planuri pentru saptamana ce vine, sper sa-mi si iasa. Ca de la teorie la practia e asa o cale lunga. 

Ce am omis sa scriu ieri faptul ca dr mea orelista m-a indemnat pe buna dreptate sa merg la Biserica, mi-a pus intrebarea tu mergi la Biserica?,, eu am zis adevarul: sa le fotografiez mai mult nu sa fac parte din cei de acolo...tare multa s vrea sa ma inteleaga oamenii pentru treaba asta, nu imi place sa fac parte din cei de acolo... m-a indemnat sa merg la liturghie...oh, iar e o problema mare aici cu care iar nu reusesc sa fac oamenii sa inteleaga ca nu rezonez cu ideea sa merg la comanda, daca ma apuca pe mine sa merg sa ascult acolo e dupa cum imi dicteaza sufletul, nu pot face lucrurile astea ca asa fac altii, nu e de gluma cu asa ceva. Asa ca, locul meu preferat unde am zis ca o sa merg mereu este pe Dealul Mitropoliei, de acolo poti vedea lumea, poti vedea atatea lucruri, desi par invizibile la prima vedere.

 

Acolo unde e inima acolo e si casa. Divinitatea este acolo unde o chemi nu doar in Biserica. Eu asa simt. Privind la ce e acum, nu regret nimic din ce s-a intamplat pentru ca am invatat ca Dumnezeu mi-a dat cat am putut duce si cand nu am mai putut duce mi-a luat de pe umeri ce nu mai puteam duce, stie El de ce a oranduit lucrurile asa.

Ii multumesc zilnic cand ajung acasa ca sunt bine si nu am patit nimic in ziua respectiva, ceva sa imi puna in pericol tot ce am acum. De aceea, tot ma rog de 2 zile sa-mi lumineze mintea sa ma adune pentru a scrie al treilea articol pentru ca nu reusesc sa ma adun, sa ma decid ce sa scriu, cum sa construiesc noutatea si cum sa pun in lumina favorabile un subiect anume. 

Ma bucur ca s-a terminat cu cosmarul numit consiliere si nu am de gand sa mai trec prin asa ceva , indiferent de ce spune si cine nu spune. Nu pot sa fac asa ceva. Am vazut ce ma pune pe picioare, ce ma face sa traiesc si ce ma aliniaza. 

Timpul nu vindeca, timpul doar transforma, uneori nu face decat sa desfigureze durerea care conduce la nasterea de frustrari interioare ce ne tin pe loc. Nu sta in trecut! Nu sta sa pierzi timpul cu intrebari stupide! Astea nu ajuta cu nimic sa schimbe trecutul. Am renuntat sa ma prefac in a fi ce nu pot sa fiu vreodata. Asta fac de ceva vreme si nu regret!

Ma lupt cu starile si vad ca incep usor sa le inving, greu dar trebuie sa reusesc.

Si, pentru ca e duminica am zis sa ascultam si altceva:

 Doua zile m-a furat un serial dragut pe Netflix, nu stiu daca sa-l recomand sau nu, un serial de epoca cum se zice numit Bucatareasa din Castamar.