Provocarea de scriere 17

 Nu am mai reusit sa scriu. Desi am inceput aceasta postare de doua zile pur si simplu parca timpul a fost atat de ocupat incat nu mi-a dat ragaz sa mai si scriu. 

O secunda daca Dumnezeu sau Allah sau o divinitate din cer ar fi venit sa-mi zica azi: nu te duce la consilierea aia ca te va durea capul doua ore dupa ar fi fost minunat... si am fost pe punctul sa nu merg dar am fost in final pentru simtul responsabilitatii mi-o cerea.

A fost mai mult ca un cosmar ora de azi de la consiliere. Am ramas de-a dreptul socata sa aud aceleasi vorbe aproape identice. Ma doar si acum putin capul. La final ca sa fie tot tacamul complet al sedintei Dna mi-a zis ca sa ma inscriu intr-un program de terapie si sa caut nu stiu ce balarie de comunitate constelatii nu stiu cum... ca sunt o persoana ranita si ca sa ma vindec, ca am niste traume si ca... sa-mi pun niste intrebari.

Abia incepusem sa-mi revin si fara terapii si alte constelati, sa aud azi ce deja citisem in carte lui Melania Bratu care de o mie de ori mai profesionista si mai blanda in ceea ce spune sau scrie: ca in noi sta puterea de a permite ca o reactie sa se declanseze, sa raspundem la stimulii externi... si m-a deranjat ca de cate ori spuneam ceva de tatal copiilor ma suta verbal, ca il lasam la o parte pe tatal copiilor, ca acum vorbim de mine... pai, cum sa vb de mine cand tot dezastrul din viata mea a fost provocat de tatal copiilor. 

Ca nu sunt o mama disponibila emotional...deci, am zis ca nu aud bine, ca nu vad bine....

,, dumneavoastra nu vedeti tabloul situatiei...,, 

Ma- durut capul doua ore de nu mai puteam, fiind si la munca nici nu am putut lucra, efectiv simteam ca imi crapa tamplele de durere, insa un nurofen si un antinevralgic m-a ajutat.

Am intrat intr-o stare iar nu ok, doamna nu stie ca sufar de depresie diganosticata de cateva luni dupa ce am facut Covid si mai nou de anxietate la ultimul control. Nu i-am zis nimic ca nu avea rost. 

Cu alte cuvinte starea mea de zen azi s-a dus pe apa sambetei...  reusisem atat de bine sa ma aliniez, sa fiu echilibrata, sa fiu linistita, bucuroasa de anumite momente cu baiatul. am fost la fotografiat, am fost sa vizitez zona mitroplooliei si azi consiliera asta m-a terminat iar.

Deci, ceva nu e in regula undeva, cred ca sunt ca o pojghita de gheata. 

Insa, am reusit oarecum sa ma mobilizez cat de cat, sa incerc sa ma adun, am noroc ca nu sunt chiar singura pe lume, ca am un om care ma sustine si ma ajuta de la distanta cum poate. 

Nu o pot invinovati pentru ceea ce a zis pentru ca nu inteleg de ce nu m-am ridicat sa plec din cabinet la auzul primelor propozitii care au alimentat starea mea de nervi. Aici eu am de lucrat cu mine, inca. 

Mi-a zis ca eu ma pun mai presus decat copiii. Am zis ca da, accum ma pun mai presus decat copiii. Dar nu am terminat ce aveam de zis ca m-a luat cu altceva si nu am justificat afirmatia. 

Ca sunteti aici ca sa fiti ajutata...deci, nu mi-a venit sa cred... curand merg sa imi fac o audiograma, am facut deja programare ca poate nu am auzit eu bine, poate am probleme cu auzul, ce sa zic.

Dupa zilele astea linistite, chiar si la job am trecut cu brio evaluarea anuala, am facut cercetare, am scris la articol vine cate o chestie de asta de ma deturneaza cu totul. 

Dar sa incetez cu lamentarile si sa postez ceva mai frumos.

Am inceput aseara sa ma uit si am terminat azi de ascultat:

Faina Doamna, desi nu ma intereseaza teatrul dar, merita sa o ascultati: