Atentie, aceasta postare poate afecta starea de bine.
Jurnal de ganduri.
Pot afecta emotional citind ce urmeaza, scriind toate astea ma golesc de suparari, de ganduri si de starile negative.
Astazi
Sambata, orele diminetii.
Afara
Frig, nori. Poate mai tarziu sa iasa soarele. Se anunta ploaie.
Ganduri
Am avut o saptamana tare grea, plina cu emotii, drumuri si tot felul de incercari.
Din cauza ca, femeii care m-a nascut si fata ei le este rusine cu mine, mi-au negat existenta in ultimii ani. Mi-a luat mult sa accept ideea ca am avut mama vitrega, mi-a luat mult sa accept ca am o sora si o mama. Acum e prea tarziu sa accept ca ele nu exista de fapt. Sunt doua persoane care ma urasc de ani de zile, le-a fost rusine cu mine, m-au judecat, m-au blamat si mai ales m-au jignit enorm in ultimii ani.
Asa ca am decis sa neg existenta mamei. In final, mama vitrega a fost cea care m-a suportat, crescut in felul ei si datorita ei nu mi-a lipsit nimic aproape. Afectiunea a lipsit, dar nu ma neglija. I-am condamnat mult dar datorita ficei femeii care m-a nascut prin vorbele sale m-a facut sa spun
,, sunt recunoscatoare ca am vazut viata la tara si forme de supravietuire diferite de la saracie pana la bogatie maxima, de la frustrare pana la zgarcenie, sunt recunoscatoare ca am putut desena, am putut scrie, am putut citi si am putut termina un liceu iar mai apoi niste studii, asa cum am putut si cat m-a dus capul,,
Nu credeam ca va veni ziua in care sa fiu recunoscatoare in final unei parti din viata mea. Imi pare rau ca stau si ascult dupa altii ,, e ora ta, e mama ta trebuie sa va aveti... bun, si daca ele ma urasc, le e rusine cu mine....ca nu am fost fiica supusa si cea cuminte, ca nu am fost nu stiu cum... stiu ei ce am suportat eu cu un animal de parinte? mai bine ma lasa la adoptie cine m-a vrut ca eram mai bine acum poate sau poate nu. Dumnezeu a decis asa. Ce ma bucur este ca, Dumnezeu mi-a aratat adevarat fata a acestor doua femei, care dupa acte scrie ca sunt rudele mele.
Cand nu esti cuminte si ascultatoare trebuie sa ai un tata care sa te bata ca pe un animal... ala numesti parinte? imi pare enorm ca nu am fost invatata ca exista protectia copilului. Acum e jale, dar atunci nu era asa...educatia se facea cu bataie si ce bataie. Pentru ca nu am fost copil model eram efectiv calcata in picioare de animalul ala betiv
Prea tarziu am facut studiile....
Replica: ,, asta e, e tatal tau, as acum e bun rau ai acoperis ai mancare, ce te plangi?,, pe bune?
Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, daca ma insel 25 chiar si... toate neamurile m-au condamnat ca in ultimile luni de viata ale lui nu am vrut sa-l mai vad, fratele sau l-a luat sub ingrijire si s-a chinuit cu el iar eu fiica cea rea si egoista am refuzat sa-l mai vad, sa-l suport... ala i-a fost pretul platit la toate bataile crunte la care m-a supus inca de la varsta de 8 sau 9 ani pana la 19/22 de ani.
Sa scotiti cati ani am indurat atmosfera aia de batai, injuraturi, o batea si pe mama vitrega mai ales, femeia saraca i-a facut tot ce era necesar, avea bani si tot ce trebuie si si-a batut joc de ea efectiv. Era un betiv notoriu, si-a pierdut doua locuri bune de munca, au ajuns la divort si am ajuns sa stau 8 ani intr-un carter rau famat din care am crezut ca nu mai scap vreodata... ce pret platesc eu acum pentru ca am scapat din mediul acela...off.
Ma bantuie si acum ce a fost atunci. Fata femeii care m-a nascut are impresia ca imi caut mama pentru avere, nu ma intereseaza averea ei. Si daca are ce? sa aibe.
Pacatul ei sa fie.
Ani de zile mi-am urat mama si nu intelegeam de ce...abia acum am inteles de ce... ani de zile mi-am urat tatal dar stiam de ce... acum sunt la alta cumpana in viata mea dar nu e despre parinti ci despre cel cu care mi-am stricat eu viata.
Inca incerc sa ies din cercul acesta vicios.
Cel mai trist este ca nu am reusit nimic cum trebuie sa fac in viata profesionala si nici nu am sa reusesc cu poverile astea in spate.
Cel mai trist este ca niciunul din parinti nu au sesizat ca eram un copil cu probleme, ca ceva nu e in regula si sa faca ceva pentru mine, au preferat sa dea cu mine de toti peretii si sa ma vorbeasca urat la rude, ca acestea acum sa ma urasca si sa ma ignore.
Ei, bine au trecut peste mine mai mult de 20 de ani in care am impresia ca am dormit pur si simplu dar in acelasi timp mi-am regasit anumite pasiuni. M-am trezit putin la viata.
Toate le-am platit si inca platesc greselile parintilor mei... inca platesc si voi mai plati...oare, cand e ziua in care se va sfarsi plata acestor greseli.
orice om este o carte...cu un destin aparte... F. Charm - Nimic nu e intamplator.
Din locurile din care invatam:
,,Nu judeca părinții, gândește te ce prostii și greșeli ai făcut tu,,
de cate ori am auzit aberatia asta si replica asta seaca si plina de autoritate a unui om care te pune la zid ca nu ai fost supusa si cuminte...
Oare greselile si prostiile alea nu au fost facute din cauza parintilor? in acea vreme...pentru ca,
acum nu mai e nimeni vinovat ca nu te dai jos din pat sa faci curat in casa sau sa mergi la serviciu.
Sunt recunoscatoare
S-a dus o saptmana relativ incarcata cu tot felul de emotii. Ca am si fotografiat si am facut mici cumparaturi. Ca pot privi cerul zilnic si vad uneori si luna dimineata.
Din bucatarie
Nu am „facut niciun meniu pentru azi. Probabil fac o supa, pilaf cu ciuperci si ceva pui la gratar.
Citesc:
Am citit iar din cartea Yvonnei. Cateva randuri din cartea Ionescu in tara tatalui scrisa de Marta Petreu.
Sper:
Sa pot trece cu bine si saptamana care urmeaza. Sa fie suportabile zilele si sa se termine cumva nebunia cu procesul. Oare se va stabili ceva concret sau mai avem inca o infatisare dupa asta, vom vedea.
Ce am reusit sa fac:
Sa achit toate facturile, sa fac fotografii si sa trec cu bine ziua de vineri.Ce mai mesteresc:
Momentan sunt in faza de proiect.
Vreau:
Sa ma tin de programul inceput. Din pacate nu am reusit inca sa ajung la centrul de reumatologie, sper saptamana ce urmeaza.
Ascult:
Mama care m-ai facut si nu m-ai crescut:
In ziua cand va urma sa mori, inainte sa inchizi ochii sa ma chemi la tine... voi veni... sa nu fugi, sa nu te ascunzi ca o lașa ce ai fost...daca erai mama luptai si pentru mine nu doar pentru fiica ta cea mare preferata...m-ai abandonat in voia sortii... sa ma chemi la tine si apoi sa mori... la tine am sa vin si am sa iti spun doar o singura vorba: fricoasa ce ai fost! atat!
dar, Tu nu ai sa ma chemi si chiar de o vei face va fi fiica ta cea mare care nu ma va cauta si duce la tine... ea care spune ca sunt rea si egoista... nu o va face!
Vizionez:
Nimic.In casa:
Dezordine. Azi sper sa reusesc sa fac cate ceva. Un maturat, vase de spalat, sters praful si putina ordine.
Planuri pentru urmatoarea perioada:
Indiferent daca unele nu se implinesc, eu le scriu:
- sa iau in serios scrierea unei carti;
- sa citesc si cu inima nu doar cu ochii;
- sa imi fac un program de exercitii pentru spate zilnic, facute de cateva opri pe zi, sunt doar 3 sau 4 speecifice;
- sa triez hainutele lui B.;
- sa plantez semintele, inca nu am reusit.
Fotografii din arhiva personala:
Citate
Stiu ca e realitatea unui țel posibil...,,cunoaste-te pe tine însuți,,O propozitie luata din cartea lui Yvonne. Incep sa ma regasesc in cartea ei, printre randuri.
Intentiile saptamanii ce urmeaza:
- completarea carnetelului/agenduta mica de buzunar;
- exercitii, miscare sport
- fotografiat
- scris
- vizita la medic reumatolog
- intocmirea unui panou saptamanal cu meniul zilnic;
- mai des la biserica; nici aici nu am reusit sa intru... cand ma uit la o Biserica pentru mine este egal cu arhitectura fotografie nicidecum casa Domnului.
- sa dau comanda la Psaltire sau Biblie; inca nu am reusit sa o cumpar.
Doamne ajuta!
Recomand:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu