vineri, 21 ianuarie 2022

Sfarsit de saptamana

Atentie

Aceasta postare emana energie negativa!

 Daca as scrie ca aceasta saptamana a fost in contre si plina de dezamagiri, neputinta si tristete poate ca ar fi bine.

Cand te descarci cuiva si apoi pe la spate te barfeste, parca nu iti mai vine sa zambesti si totusi o voi face.
Am invatat sa zambesc. Am invatat sa nu mai imi pese de anumite locuri. Realitatea de dincolo de ecranul acesta e cu totul alta, intr-un fel sau altul incercam sa ne facem ziua mai buna si sa nu mai emanam energie negativa in jur.

Probleme existentiale?
Cineva spunea: crezi ca-i pasa cuiva ce faci tu cu viata ta? Crezi ca-i pasa cuiva ca ieri ai avut un necaz si in urma cu 2 zile o zi de cosmar la tribunal? Un proces care il prelungeste inutil. Rezultatul oricum tot acelasi va fi.

M-am suparat enorm in aceasta saptamana, am fost la un pas sa plang dar m-am oprit si am zis ajunge. Zambeste si treci mai departe.

Ce iau bun din aceasta saptamana?
Fotografiile!
Desi nu sunt ele, tehnic vorbind reusite dar ce conteaza? Magia momentului este important.

Intrebarea inutila a saptamanii:
De ce nu am avut norocul sa fiu si eu cum sunt alte femei, de ce sunt altfel fata de restul? 

Dezamagirea saptamanii:
Rautatile auzite la tribunal.

Visele noptii:
Doar cosmaruri femei care se cearta in vis, femei care ma critica in vis.

Pierderea saptamanii:
Un caiet de activitati al fetii.

Momentul neputintei:
Usa stricata de la intrare.

Starea fizica:
Stomac afectat, durere de cap, febra si stare de rau joi, ciudat, exact in ziua procesului.

Dorinte neimplinite:
Mers la fotografiat asa cum ar trebui. Cumparaturi slabe. Curatenie deficitara in casa.

Tristetea saptamanii:
De a fi judecata si criticata.

Virtualul:
Tendinta de a cere ajutor si a  sfarsi lamentabil in esec si dezamagire. Oare cand incetez sa cer ajutor aiurea si fara rost? E mai important sa postam tampenii pe facebook in loc sa ajuti un om care ar fi avut nevoie de ajutor, nu financiar ci moral. 

Paguba saptamanii:
Yala de la usa: 200 de lei reparatia.

Prostiile copiilor:
O jucarie din greseala stricata. 

Mancarea proasta:
 Cartofi facuti la ceaun. Nu stiu de ce nu ies cartofii luati din piata si cei congelati ies cum trebuie la ceaun.
 
Ce am uitat?
Sa-mi iau medicamentele pentru stomac.
 
Cam asa suna saptamana aceasta negativ.
Mult prea ancorata in realitatea proprie, in drama mea.
M-am gandit ca la inceputul postarii sa adaug dupa ce termin de scris ce conotatii are postarea in sine pentru a alege de a o citi sau nu.



Un comentariu:

  1. Rautati o sa mai fie. Am 13 ani de cand sunt recasatorita iar rautati inca aud. Iar celalat parinte al copilului meu, chiar daca nu a pastrat legatura cu el, inca "transmite" mesaje uracioase. De cele mai multe ori le ignor dar uneori, cand il afecteaza pe el, izbucnesc. Asa ca ai nevoie de multa rabdare pentru ca, in timp, toate astea se estompeaza. Doar ca, pana trece taifunul o sa te mai simti ca intr-un carusel. Si trebuie sa zambesti pentru copii tai. Iar visul cu femeile care te critica e o atentionare. Nu cumva esti foarte critica cu tine? Ar trebui sa fii mai blanda. Sa stii ca faci tot ce poti in situatia data. Nu poti sa fii la pamant si in casa sa fie bec iar frigiderul plin cu mancare gatita si buna. Toate astea reflecta starea ta de spirit. Asa ca zambeste, fii blanda si intelegatoare cu tine si daca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti cauta-ma. Te ascult cu drag. Si eu am fost ascultata la vremea mea.

    RăspundețiȘtergere

Miercurea fără cuvinte - la minus 6 grade