vineri, 14 ianuarie 2022

In lupta cu rutinele

 Dimineata imi propusesem sa ma trezesc mai devreme si sa nu mai stau in pat pana in ulima secunda. Nici vorba, am repetat prostul obicei sa stau pana in ultimul moment.

Ma lupt cu rutinele sua mai bine spus ma lupt cu energia scazuta a corpului. Greu am gasit motivul pentru care nu ma urnesc din drum cum trebui. Incerc sa schimb tot ce pot dar inca nu e de ajuns. Dupa un milion de investigatii anul trecut, inca am probleme cu energia corpului.
Pasi marunti. De acord. Dar uneori parca simt ca nu mai am rabdare. Ma frustrez cand citesc despre reusitele celor din jur si va asigur ca am cunostinte destul de realizate profesional, de cariera, au scris carti, articole, conduc institutii de cultura nu chiar orice om de rand. 
Am potential dar se pare ca energia slaba a corpului nu ma lasa sa-l valorific. E adevarat ca multa o consum acasa cu copiii, dar tot nu e o scuza.
Am incercat sa fac un program, sa fac o rutina a dimientii, nu functioneaza sau functioneaza o zi sau doua pe urma gata, colpas total.
 
Pentru ca, nu-mi place sa pierd recomandarile am sa pun aici trimitere sa o recitesc cu atentie, hmm, mai mult imi place sa scriu, dar sa vedem ce putem face legat de planificarea agendei care e inca goala si zace pe birou.
Cu multumiri Niko.
 
Acum partea cea mai frumoasa/plictisitoare? Habar nu am, insa eu sunt in proces de ordonarea cutiilor cu lego a baiatului si trebuie sa gasim un mod de organizare pe cele 2 rafturi din dulap, fara a inghesui.
Filmulet de inspiratie:

 

Despre carti
Fi-mea ii plac cartile printesei urbane. Pai, nu am nimic de obiectat, dar mi se par cam scumpe. Asa ca, va primi o carte doar la sarbatori. Am fost destul de socata cand am vazut ca-i plac asa mult. I-am deviat atentia la alte carti. Ea nu stie de un mic conflict in care am intrat pe pagina ei de facebook in urma cu... atunci cand au dat cu gaze la proteste. Am uitat complet ce an era. Insa, am criticat mamicile care au dus copiii la proteste. Aaaa, atat mi-a trebuit, cenusa  in cap singura mi-am pus. Asa ca, m-am retras din discutii si am abandonat total sa mai citesc ce se intampla acolo. Fireste ca, pe site am mai intrat cand si cand pentru ca sunt si lucruri bune acolo. Are carti bune, scrie foarte bine, are si speech-uri foarte bune, dar nu aici e problema, ci o mare parte din cele/cei care o citesc si intra in discutii interminabile cu energie negativa, un fel de daca nu esti cu noi esti impotriva noastra.
De aceea am cautat mereu sa citesc ceva frumos, sa-mi aduca zambetul pe buze, sa ma binedispuna, sa-mi alimenteze putin sufletul cu pace si bucurie. Din fericire, avem asemenea bloguri din sfera mamicilor mai mult, am observat, nu stiu de ce. 
Scriam intr-o vreme, mai acum doi ani si cred, pe un fel de forum/blog numit sarea pamantului, acolo sunt fete extrordinare ce m-au sfatuit de cate ori am avut nevoie, insa eu nu reuseam sa le dau sfaturi, sa le citesc si sa fiu empatica cu ele, nu stiu de ce nu le pot tine ritmul, au alt mod de viata de a privi lucrurile....desi, punctul de intalnire este acelasi ne rugam la Dumnezeu sa ne fie bine, pace, bucurie si sanatate. 
Punctul comun tot acesta este pana la urma.
Abia astept sa o pot scoate pe fi-mea din casa, sa mergem la Biserica. Eu nu merg la slujbe, liturghii si cantari. Am eu asa o chestie a mea. Dar acolo gasim niste chestii faine de cumparat, bisericesti. La Manastirea Caraiman cand am fost cu copii, acolo la acel magazin din curte fi-mea si a ales o icoana micuta si pe care o tine permanent pe biroul ei. Inainte de pandemie am fost, in 2019. 
Doamne, atat imi doresc sa ajung acolo din nou, sper in acest an.

Un weekend cu soare si liniste!
Pana una alta sa va las si ceva haios!



5 comentarii:

  1. Ma bucur ca am putut sa fiu o inspiratie pentru tine chiar si numai putin. Nu stiu de ce, dar de la prima postare a ta pe care am citit-o am simtit ca empatizez cu tine. Uneori, cand descopar un blog nou pentru mine, stau si ma uit vreo cateva zile daca imi place si abi apoi mi-l trec in blogroll. Cu tine cred am aadugat imediat.

    Printesa urbana o urmaresc doar pe fb. Nici nu stiam ca a scris carti. Si doamne cat de multe? Destul de prolific as zice. Nu pot zice ca imi place tot ce scrie, da are lucruri bune, dar sunt destule cu care nu sunt de acord. Oricum, mi se pare destul de autoritara in parerile pe care le are.
    Evit sa intru in polemici cu altii, mai ales in social media. Daca verbal cuvintele zboara ;i le mai uiti, scrise...raman acolo si te tot intorci la ele. Mi se intampla sa fiu criticata vehement pentru vreo parere de-a mea daca indraznesc s-o scriu pe FB(doar asta folosesc gen social media), si daca simt ca ma ataca prea tare pur si simplu opresc notificarile de la acea postare. Incerc sa nu le mai iau in seama.
    In ceea ce priveste parerea ta asupra persoanelor care si-au dus copii la protest...sunt de acord cu tine. Poate ca eu am merge la anumite proteste daca gandesc la fel ca protestatarii, dar nu mi-as lua copii cu mine. Din principiu nu-i duc in aglomerari, ii protejez cat pot.
    Ti-as recomanda cartile lui Jim Benton ( jurnalul meu haios - sunt vreo 12, primele doua nu le mai gasesc de cumparat, dar poate la biblioteca). Si seria Copacului cu etaje ( Copacul cu 13 etaje,Copacul cu 26 de etaje si Copacul cu 39 etaje - doar asta au fost traduse la noi) Doua serii de care fata mea cea mica e super incantata.
    Biblioteca este varianta de a incuraja cititul cand nu iti permiti cartile, sunt destul de scumpe acum si cred ca or sa mai creasca(se scumpeste hartia). Eu am avut norocul bibliotecii din scoala. Se ducea singura in pauze si isi alegea ce dorea.

    RăspundețiȘtergere
  2. "What you resist persists" https://comanifesting.com/what-you-resist-persists-meaning/
    Cand ma impotrivesc la ceva, nu fac decat sa amplific ceva-ul. Apoi am descoperit ca este un fel de lege universala...
    Sa va fie bine in acest nou an.
    Toate cele frumoase, draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai si eu cu sfaturi :). Am fost una din fondatoarele acelui forum dar am iesit dupa un an (cred) din cauza faptului ca nu ma incadram intr-un anumit tipar. Eu nu prea merg cu turma.... Energia scazuta vine dintr-o oboseala emotionala. Probabil cand ai sa faci pace cu tine o sa iti revina vitalitatea. Si evita comparatiile cu altii. E ca si cum ai compara sosetele cu chilotii (e o sintagma pe care o foloseam cu Matei la inceputul relatiei noastre). Fiecare are rolul lui. Nu poti sti niciodata ce se afla in spatele imaginii afisate de o persoana.
    Am trecut si eu prin asta dupa divort. Asa a luat nastere blogul :). Dar am mai avut niste ajutoare: jurnalul in care imi notam emotiile zilei si le analizam (legate de intamplarile zilei la care legam intamplari din trecut pana in perioada celor 7 ani de acasa cand se formeaza tiparele emotionale de raspuns) si Doamne Doamne. Mersul la biserica mai ales cand era biserica goala ma linistea. Era si este inca locul in care ma incarc. Eu cu mine si cu Doamne Doamne in acel loc unde ani si ani si-au gasit linistea multe suflete zbuciumate. Manastirile mi se pareau cele mai potrivite pentru ca nu pune nimeni intrebari. Imi place sa merg in amurg cand lumina face umbre pe pereti. Si mai e acel jurnal de recunostinta. Cred ca la Irina (Dulce Casa) ai sa gasesti mai multe despre el. Sa notezi in fiecare seara 3 lucruri care te-ai facut sa zambesti si pentru care esti recunoscatoare, dar sa nu se repete. O sa incepi cu copiii, cu realizari (casa, job) apoi o sa ajungi la acele mici amanunte care ne bucura sufletul: forma unui nor, un ciripit de pasare, o floare, o frunza care s-a prins in par, aroma unei lumanari pe langa perlele si nazbatiile copiilor. Si ar mai fi acele 15 minute zilnice pentru tine. In care sa faci ce te relaxeaza. Cum ar fi o baie cu spuma dupa ce au adormit copii. Sau un ceai/pahar cu vin in timp ce completezi jurnalul de recunostinta in coltul tau de relaxare (de care amintea Irina in Bucurii de ianuarie) cu o lumare parfumata langa tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Woauw! Ce surpriza frumoasa!
      Dacă ai știi cât ma lupt cu rutinele, dar anul trecut am descoperit parțial sursa starilor de rău. Cele de oboseala inca nu. Scriu ca fac cutare lucru dar ajung târziu sa l fac. Anul trecut am descoperit 2 doamne cu o energie fantastica. Le admir extraordinar. Multe din sfaturile lor le am urmat și chiar mi am îmbunătățit partial sănătatea.
      Despre recunoștință de câteva luni bune am tot citit. Și am învățat sa ma bucur de lucrurile simple. Nu reușesc să mă integrez deloc intr,un cerc anume. Nu am reușit și nu știu dacă mai contează acum asta. Nu am găsit un loc aparte sa ma încarce doar fotografiatul m,a ajutat enorm la partea de psihic.
      Nici eu nu merg cu turma. Rar reușesc să fiu în turma Sunt mama de copil special și pur și simplu m,a dat peste cap chestia asta mult timp, apoi am zis ca e pedeapsa de la Dumnezeu ca nu am vrut copii, apoi am zis dacă mi,a dat atunci sigur e un scop și atunci ușor am reușit cumva sa accept lucrurile asa cum sunt orânduire de Dumnezeu. A fost greu. Stigmatul de femeie divorțată, de viata ratata cumva m,a facut sa fiu altfel. Mi,am dat seama că lucrurile prin care am trecut nu sunt ușor de dus. Am cautat mereu un om sa,I spun tot fără sa ma critice și sa ma judece, sa se bucure ca,I pun sufletul pe tavă nu sa și bata joc. Mereu am cautat sa îmi vărs oful. Nu am putere sa ma implic în viețile altora, am observat ca am obosit psihic de ceva timp. Duc cât pot sa duc. Nu mai cer de la mine ce vad la alții ca fac. Cer cât pot sa duc. Baia cu spuma chiar am făcut,o in final după nu știu câte luni de zile. Nu vreau sa fiu xe sunt alții, chiar dacă îmi spun ca e bine asta nu am învățat sa fiu eu și atât și sa zâmbesc zilnic! Citeam forumul pentru ca ma motiva intr,un fel anume, ma linistea si cumva aveam sentimentul ca aveam nevoie sa,i pese cuiva de mine. Apoi mi,am dat seama că nu pot fi în stare sa întorc ajutorul, cred ca de asta nu am mai întrat, am avut sentimentul acela de a fi inutila. M,am pierdut pe drum. Sănătatea mi,a dat de furca rau în ultimii ani. Încă ma lupt cu ea. Supraviețuiesc. Sa zâmbim zilnic!

      Ștergere
    2. Copiii speciali sunt o binecuvantare nu o pedeapsa. Sunt putine persoane care pot creste acesti copii. Cred ca esti o femeie speciala chiar daca inca nu te-ai descoperit inca. Ca o paranteza, am vecini de aproape 100 de ani, care au o energie fantastica datoritei fetei lor. Fata a plecat la ingeri anul asta dar, in ciuda pronosticurilor a atins varsta de 50 de ani. Avea sindrom Down si nu vorbea deloc. In schimb ma lua in brate cand ma vedea. Si imi aducea o ceasca cu cafea. Matusa imi zicea ca fata rar se apropie de oamni dar la mine venea cu bratele intinse. Oamenii astia, la 100 de ani sunt fantastici - empatici, grijulii, luminosi si au tot timpul o vorba buna de zis. Sunt balsam pentru suflet.
      Nu e usor sa fii divortata, nu e usor sa cresti un copil special dar cumva, toti copiii sunt speciali. Esti o luptatoare doar ca trebuie sa faci cumva liniste in sufletul tau si sa te pui in capul listei de prioritati.
      Si eu am divortat, si eu m-am luptat cu prejudecatile de-a lungul anilor dar cand am facut liniste in suflet s-au asezat toate.
      Fotografiile sunt fantastice. O alta dovada ca esti speciala! Te-ai gandit la o expozitie?
      O saptamana minunata!

      Ștergere

Ganduri blocate

 Imi doresc sa am puterea sa fac putina meditatie pentru ca simt ca am intrat intr-un vartej emotional puternic din care nu reusesc sa ies d...