Imi doresc sa am puterea sa fac putina meditatie pentru ca simt ca am intrat intr-un vartej emotional puternic din care nu reusesc sa ies de cateva zile. Procesul imi afecteaza puternic starea de bine prin declaratiile false a tatalui.
Energie irosita
Ma
lupt cu irosirea energiei. Incerc sa imi canalizez toate gandurile
catre lucruri noi, catre viitor, catre teme noi, carti de citit, planuri
si incerc sa ma detasez de trecut cat pot.
Zilele astea au fost asa un carusel de energii negative irosite si captate de la oamenii care mi-au facut si inca imi fac rau.
Viata personala nu e una cu ce este in fotografiile facute.
Vreau doar sa-mi vad de viata mea mai departe si sa nu mai raman blocata in trecut.
Imi pare rau ca nu pot scrie lucruri frumoase pe blog in aceasta perioada, ar fi ca si cum sa fiu ipocrita si nu pot. Am nevoie sa ma descarc.M-am trezit zilnic ca doar despre asta vorbesc. Nu reusesc sa-mi tin gandurile departe de acest om care si-a pus in cap sa ma distruga mai departe, parca nu era de ajuns ca mi-a stricat viata si nu mai pot trai ca un om normal.
Simt ca nu mai pot gasi acele momente de liniste, de ocupatii externe, Mi-a dat peste cap intreaga viata, nu reusesc sa ma stalibilizez de ceva timp. Ma enerveaza toate lucrurile astea inutile care ma stoarce de energie pur si simplu.
Nu reusesc sa imi adun gandurile, cum sa ma mobilizez, sa ies din iuresul asta nebunesc. Nu reusesc sa tai legatura asta de energie negativa venita din partea cealalta. Starea de nervozitate parca e si mai intensa pe zi ce trece.
Nu stiu de ce puterea mea a scazut brusc. Imi doresc mult sa ma detasez, sa ma ridic de la pamant. Psihicul meu s-a destabilizat foarte rau in perioada asta, nu sunt bine deloc si nu mai reusesc sa ma umplu de energie pozitiva singura.
Ma depaseste de data asta cu totul.
Viata mea a luat-o pe un curs nu prea bun. Sper sa reusesc sa idrept lucrurile.
Poate in spatele povestii sta cu totul altceva, poate furia mea ca mama nici acum nu vrea sa ma vada dupa atatia ani!
Voi intreba mereu:,, vei muri fara sa ma vezi pentru ultima oara?,
Nu reusesc sa inteleg de ce, cum naiba o mama inceteaza sa si caute copilul chiar daca acesta a respins-o cand era mai mica, nu a inteles de ce exista respingerea aia... macar sa-i dai o mustrare pe masura.... nci macar atat. Au trecut atatia ani si cand cer ajutor, vreau sa o imbratisez si sa-i spun sa ma ierte daca am suparat-o cu vorbele mele, eram mica, ce minte sa ai la 12 ani. Stia ca cel care m-a facut sa-o resping a fost tata.
Oare asa se va intampla si cu fiica mea? Deja ea vrea sa se mute la tatal ei din cauza acelei femei pe care o numeste mami2, tatal ei a afirmat ca ea e o mama mai buna, ca ce a facut ea eu nu am facut niciodata pentru copii... cum sa nu o iei pe aratura cand un om care se crede mai presus de Dumnezeu afirma asa ceva. Si voi ziceti sa iert. Cum sa iert? Nu am puterea sa iert inca... poate vine si ziua aia.
Imi e teama ca lucrurile nu vor iesi asa cum ar trebui.
M-am blocat in subiectul asta din viata personala si nu reusesc sa ma detasez.
Sper maine la job sa fiu putin detasata in ceea ce am de facut.
Imi doresc enorm sa-mi revin la normal cu psihicul. Nu sunt ok deloc, nu dorm cum trebuie noaptea, ma simt ca si cum sta ceva deasupra sa explodeze.
Ceva bun tot s-a intamplat am gatit!
Eu care nu suport gatitul!
O ciorba cu spate de pui cu legume, codimente, si rosii in bulion.
As vrea sa pun si eu rosii in bulion dar nu stiu reteta.
Tai rosile in patru si ce pun langa?
Bună! Am descoperit blogul acum, citind un comentariu al tău pe alt blog...am simțit citind articolul un suflet chinuit si mi-a venit în minte un gând pe care l-am auzit vineri noapte la o slujbă de priveghere...,, Doamne, ajuta-mă precum voiești și precum știi"
RăspundețiȘtergereTe îmbrățișez cu gândul unor zile cu senin în suflet!
Mulțumesc mult pentru gând tău bun.
ȘtergereNu ar fi rău să qm și o rugăciune zilnica pentru situația asta în care sunt.
Mulțumesc. Zile frumoase.
Pai e normal sa fii furioasa pe mama ta. Ce nu e normal e ca acea rana nevindecata o transferi fetei tale. In primul rand, nimic din ce puteai sa ii spui mamei tale nu ar fi trebuit sa o tina la distanta. S-a distantat pentru ca asa a simtit atunci. Poate ca acum ii e greu sa te caute. Poate ca ar fi bine sa o cauti tu ca sa aveti o discutie lamuritoare. In absenta acestei discutii poti doar sa presupui. Ca sa ierti trebuie sa intelegi. Cam greu in situatia asta dar macar ar trebui sa asculti varinata ei. Nu trebuie sa o si crezi ci doar sa o asculti. Abia apoi vei sti ce sa faci.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei si eu sunt mami2. Matei zice ca de fapt sunt singura mama pentru ca cea biologica nu l-a cautat decat de 2 ori in 12 ani. In ultimii 2 ani a mai initiat cate o discutie online dar ... In una din cele doua intalniri i-a explicat de ce a facut ce a facut. Doar ca explicatiile au durut mai mult decat lipsa explicatiilor. Ce iti pot spune din experienta asta e ca un copil asculta si trage concluzii. Stiu ca e greu dar incearca sa vorbesti frumos despre cealata femeie si despre tatal copiilor. Ei au o parte din el. Cand zici ceva rau despre el, copii simt ca e vorba si despre ei. E foarte greu sa explici unui copil de 9 ani ca de fapt condamni comportamentul si nu omul si e foarte greu pentru copil sa nu se identifice cu parintele denigrat. Tot 9 ani avea si Matei cand s-a mutat la mine. Tin minte momentul in care mi-a zis ca el "simte ca mie imi pasa de ce simte el pentru ca nu vorbesc urat despre ea (mama biologica) in timp ce ea ma face in tot felul". Copiii simt ce simti pentru ei, nu ce faci sau ce zici. Acorda-le timp. Fa activitati cu fata (copt biscuiti, mers la plimbare, poveste citita la culcare, ceva de lucru la acelasi birou cu ea cand isi face temele) si impartaseste-i temerile tale intr-o forma pe care sa o intelegea. Ai sa fii surprinsa de cat de maturi pot fi. Si nu uita sa o asiguri de cate ori ai ocazia ca o iubesti. Fa-o sa simta cat de importanta e pentru tine. Ar fi multe de zis... Sa iti dea Domne Doamne intelepciune, multa putere si multa rabdare!
Problema este ca tatăl este cel care ma vorbește foarte urât și ea îl completează, practic toată perioada asta m,a împroșcat cu noroi în stil diplomat.
ȘtergereEa a fost cea care a cerut sa îmi adapteze copiii, ca să îmi.pot reface ru viața. Discuțiile de adulți nu trebuie sa le afle copiii, dar... q reușit sa o facă sa o iubească iar cu mine sa se poarte urât. Degeaba am încercat eu sa fac activități,xand o suna în secunda doi eu nu mai existam.
Despre mamă care nu m,a crescut de la un an și jumătate nu știu nimic, unde locuiește qm pierdut legătura cu ea total. Sora mea nu vrea sa o găsesc. Deși j,am spus ca vreau sa o vad în ultimii ani, chiar și acum zilele astea, degeaba, ele considera ca dacă am respins,o cand eram mixa nu mai merit a doua șansă. Degeaba, nu vrea sa ma vadă. Păcat.
Prea târziu acest sfat, I,am vorbit urât pe amândoi ptr ca și ei au întors,o împotriva mea. Comportamentul ei e întors de câte ori vine de acolo. Greu reușesc sa aduc lângă mine. Am pornit procesul în ideea sa petreacă timpul bine stabilit cu ei și sa dea o pensie alimentara decenta, nu 300 de lei și cică în natură ptr 2 copii, insa lucrurile au luat o întorsătură foarte urâtă din partea lor. Indiferent de ce eforturi fac cu copiii este egal cu zero pentru ei.
Sper sa reusesc sa ma înțeleg cu ea însă cu tatăl ei e un coșmar.
Deci, sora cred ca e cea care nu vrea sa va vedeti. Cumva ii e frica sa nu o piarda daca te gaseste pe tine. Nu e vina ta. Sunt doar emotiile lor. Si nu e din cauza ca ai respins-o tu. Ce stie un copil separat de mama la acea varsta? Dar ai devenit o femeie puternica, care a avut curaj sa ia decizii dureroase iar asta probabil le sperie.
ȘtergereImi pare rau ca treci prin toate astea. Iar cu copii, poti vorbi si sa le explici ca erai obosita, stresata, suparata pe tata dar ca ti-ai dat seama ca ai gresit si ca vrei sa te "indrepti" dar ca ai nevoie de ajutorul lor. Ai sa fii surprinsa cat de usor vor trece de partea ta daca iti recunosti unele vulnerabilitati. Au tendinta nativa de a proteja in special mama. Doar ca va trebui sa fii atenta pe viitor. Un alt sfat e sa nu ii intrebi niciodata de tata sau de partenera lui. Cand vin de la tata ii intrebi ce au facut ei, copiii, ce au simtit, ce le-a placut, ce nu le-a placut. Daca povestesc despre ce a facut tata/partenera, ce si-au cumparat schimbi subiectul tot pe copii ("si voi ce parere aveti?", "tu ce simti in legatura cu asta?"). Sa stii ca Mihaela are dreptate cu foile de hartie. La mine a functionat mai bine cand le-am ars. Arderea e ireversibila pe cand ruprul si aruncatul la cos poate fi reversibila cu adeziv si fier de indreptat. Mintea mea e mai practica :)
E normal sa fie incantati de "ea". E ca o jucarie noua. Si daca copiii au auzit ca e mai bine pentru tine ca ei sa stea cu ea (acel sa iti refaci viata) e clar ca o vor face pentru ca te iubesc si isi doresc sa iti fie bine. Tu trebuie sa le strecori prin discutii ca doar cu ei poti fi fericita, ca iti iti imaginezi viata fara ei si altele pe aceeasi tema.
Ai grija de tine si o sa fie bine!
Si concentreaza-te pe fiecare pas, fiecare minut petrecut cu copii. Scopul tau principal sunt copiii si timpul de calitate petrecut cu ei. Fiecare minut e pretios. Esti o femeie minunata si vei gasi cu siguranta solutiile cele mai bune!
Sa știi ca ii întreb dar tatăl i,a învățat sa nu spună nimic. Primesc doar un răspuns sec ,,bine,,.
ȘtergereÎn rest nu am cuvinte. Ma străduiesc cât pot sa nu,i vorbesc de rău. Colegele m,au sfătuit invers sa fac și iată roadele. Se pare ca, qm povestit persoanelor nepotrivite. O singura colega a spus ce mi,ati scris voi.
Ai dreptate, eu la fel în final am văzut adevărul privind părinții mei dar... pe mama o consider o lasa în acest moment, tata a murit de 11 ani și ea tot nu a vrut și nu vrea sa ma vadă. Păcatul ei.
M,am simțit foarte copleșită. Doctora mi,a prescris extraveral pe rețetă dar... e apa de ploaie. Copiii au venit iar schimbați de acolo. Ce sa mai zic, fac tot ce îmi sta în putere sa le fie bine.
M,am supărat pentru ce a declarat tatăl la tribunal ca eu nu am contribuit cu nimic și ca el asigura hrana copiilor acasă, fals, doar când este la el acasă.
Ei sunt doi, eu sunt una.
Cred ca am nevoie de un psiholog, a început sa ma depășească situația peste măsură.
Scopul tatălui oricum asta a fost sa ma dărâme psihic cum a facut de astea ori, el știe ca sunt slaba și cedez. Cu bună știință face ce face. Nu,i nimic. Exista și reversul medaliei.
Bulion. Asta pun eu langa rosii, dar nu prea folosesc rosii taiate ci rosii cherry sau roșii mici gen prunisoara. Le asez in borcan si umplu cu bulion proaspat facut, apoi le sterilizez 15-20 min.
RăspundețiȘtergereStii, se zice ca uneori ca sa inaintezi e nevoie sa faci un pas inapoi. Sau ca sa te ridici, mai intai sa te lasi sa cazi. Poate ca problema e ca incerci prea mult sa fii cineva care ai fost in trecut, cineva care crezi ca ar trebui sa fii, dar care de fapt nu mai poti sa fii. Poate ca toata incercarea asta de a fi cineva anume te tine ancorata in trecutul de care de fapt vrei sa scapi.
Copilul care ti-a spus ca vrea la ”mami2”, nu o spune ca nu te vrea pe tine, dar vrea sa scape de agitatia asta a ta. Reactioneaza la toate temerile tale si nu ca nu te iubeste, dar vrea aceeasi liniste pe care o cauti si tu, doar ca acum se pacaleste ca o vede in ”cealalta” casa, iar alegerea pe care poate o face acum nu o vede decat pentru moment nu si pe viitor si poate fara sa stie parti din trecut.
Eu am trecut printr-o perioada urata de curand, iar saptamana trecuta mi-a adunat si ea destul de multe chestii urate. Nu se compara nicum cu situatia ta, dar eu m-am incapatanat sa vad doar partea frumoasa, sa pun accent pe ceea ce e bun. Am muncit mult sa ajung la o astfel de gandire acum, am avut perioade destul de intunecate, depresive in care n-am avut aproape decat un copil de doi ani. A fost raza mea de speranta, centrul universului, m-a facut sa las in urma multe si sa merg mai departe, sa fiu acolo pentru copil. Si daca tot ce am facut util a fost sa gatesc o supa de pui cu rosii, atunci am sarbatorit-o cu surle si trambite. N-am reusit sa ies din groapa aia decat cu pasi mici.
Azi, cineva mi-a readus in atentie un exercitiu de a te debarasa de ceea ce e rau. Sa scrii pe hartie tot ce e negativ, ce vrei sa schimbi, ce te deranjeaza, cate unul pe o foaie. Le scri pe toate, apoi iei fiecare foaie pe rand si sa o rupi bucatele sau sa o mototolesti si o arunci la gunoi. Se spune ca vizualizarea asta a hartiei aruncate la cos te ajuta sa iti reglezi emotiile negative. Poate incerci si alaturi de jurnalul de multumire/recunostinta, vei resusi nu sa redevii cineva din trecut (trecuult e trecut si ai zis ca vrei sa te debarasezi de el), ci sa ajungi o persoana multumita de sine, impacata cu ea insasi.
Daca ti se pare ca vorbesc prostii aiurea in necunostinta de cauza, iarta-ma. Nu ma baga in seama, ia din comentariul meu doar retete de rosii în bulion si restul ”arunca-l” la gunoi.
Sa ai in fiecare zi o zi mai frumoasa decat ziua de ieri!
Mulțumesc mult pentru gândurile bune.
ȘtergereCu mama din păcate nu am cum sa iau legătura cu ea. Tata m,a luat de lângă ea de la 1 an și jumătate. Ea a refuzat sa ma mai vadă. Nu vrea și pace. Nici nu stiu unde locuiește în prezent. S,a pierdut total legătura. Sora mea nu vrea sa îmi facă legătura cu ea. Niciu a nu înțelege ca am nevoie de ea. Asta e.
Da din păcate mami2 ptr fata mea e un fel de cea mai buna mamă. E alta fire și a știut sa o câștige de partea ea. Acasă are o mamă furioasa plina de tristețe provocata ce tatăl ei de,a lungul anilor. A fost un un weekend în care nu qm putut sa ma țin departe de zbucium. Maine sper sa reusesc sa fiu pe linia de plutire.
Nu qr fi rau sa îmi vărs furia pe hârtie. Voi încerca,măcar sa păcălesc creierul sa nu o mai ia razna ca în zilele astea.
Mult succes Carmen.
ȘtergereDin comentariile de azi si din raspunsurile tale am inteles mai multe decat stiam dimineata. Stiu ca primul lucru pe care iti vine sa-l faci e sa scoti pe tapet tot ce fac rau tati si mami2. Tot ce nu au facut mai demult. Incearca sa nu mai vorbest urat de ai acum. Ti-as sugera sa porti o discutie sincera cu fata, mai degraba un monolog. Spunei ca iti pare rau ca ai vorbit urat de ei, ca ai fost ranita de ei si ca orice om ranit are tendinta la randul lui sa-i raneasca pe ceilalti. Stii ca ai gresit facand acest lucru si ca vei incerc din rasputeri sa nu mai faci, chiar daca ei te vor mai rani. Problemele sunt intre tine si ei si nu vrei sa implici si copii in ele. Spune-i ca nu vrei sa intervii in relatia dintre ea si tatal ei, indiferent daca tu cu el nu va intelegeti. Sunt problemele voastre si voi trebuie sa le rezolvati intre voi. In realiatate poti sa crezi absolut ce vrei ( tu stii mai bine), dar copilul nu are nevoie sa stie acum exact tot ce crezi. Poate ca initial nu va crede, poate vei simti ca i-ai dat liber sa-i iubeasca pe ceilalti si pe tine nu, dar vei vedea ca isi va schimba comportamentul in timp. Au copii o capacitate uimitoare de a vedea adevarul atunci cand te astepti mai putin, numai ca sa-i lasi sa vada singuri, nu sa le arati tu ce greseste mai ales celalalt parinte.
Ai pus punctul pe i!
ȘtergereAm recitit comentariul de mai dus. Acum înțeleg eu ce problema am și chiar e problema gravă. Scriai ca, centrul universului este copilul și asa au reușit să ieși din criză sau stări, ei aici e problema mea gravă pe care trebuie să o rezolv.
Draga mea, familiile nu sunt perfecte. Unele sunt chiar foarte departe de normalitate. Știu cât doare să fii ,,departe" de ai tăi. Te simți mereu singur, fără putere, anxios, dezrădăcinat. Eu îți doresc să fii puternică, să te pui mereu în prim plan, să ai grijă de sufletul tău, să ai grijă de copiii tăi. Indiferent de traumele pe care le-ai înregistrat până acum, tu ești mamă la rândul tău, ai suficiente resurse pentru tine, pentru copii. Roagă-te la Dumnezeu, exersează mereu gândirea pozitivă, încrederea. O să iasă și soarele la un moment dat.
RăspundețiȘtergere