Printre iprocrizie si prefacatorii

Incepem saptamana cu o portie zdravana de esecuri si dezamagiri, printre ele se amesteca regasirea de sine. Se spune ca, nimic nu e intamplator.

Am achizitionat o carte foarte interesanta. Mi-a placut din primele ei file micul discurs despre cum e viata si ce faci cu ea. Interesant este ca, cea mai buna zi nu este acea care ti-o fac altii mai buna i acea in care tu esti in stare sa o faci sa fie bune. 

Cam greu sa-ti faca altii ziua mai buna, cu mici exceptii. Fii fericit daca ai o singura persoana in viata ta care iti face ziua mai buna sau te ajuta sa ti-o faci mai buna si acea persoana care reuseste sa repare ce a stricat altul.

Cam asa a fost ziua mea de ieri, unii mi-au stricat-o iar una singura mi-a reparat-o .

E greu de crezut, dar e adevarat. 

Cel mai greu este atunci cand pana mai ieri te considerai cel mai fericit om de pe planeta si de fapt nu era asa, pana mai ieri oamenii pe care ii considerai sinceri si super ok cu tine, intr-o furtuna de idei afli ca de fapt acestia niciodata nu te-au suportat, doar te-au tolerat.

Este trist.

Ce-i bun in aceste dezamagiri? Faptul ca te trezeste putin la realitate, iti aminteste exact cine esti de fapt si nu cine credeai ca esti in ochii lor!

Realizezi ca cel mai bun lucru pe care il ai este sinceritatea. Niciodata nu mi-a placut sa fiu ipocrita si sa ma prefac, sa lingusesc si sa nu spun ceea ce gandesc. Sa laud oamenii ca sa se simta ei importanti, chiar daca sunt sau nu. Ma bucur cel mai mult ca am vazut exact ce nu mi-as fi dorit sa vad. 

Cea mai mare dezamagire traita vin dinspre jobul meu, probabil ca va trebui sa trag o linie si sa pun eventual si un punct. Dar asta e viata, mergem inainte si inchidem ochii, oricum oriunde este asa.

Ma bucur ca ma regasesc, ca am liniste, ca-mi acord atentia cuvenita fara sa neglijez copiii si casa. Ciudat este ca, pana ieri jobul era pe primul loc, de azi a ajuns pe ultimul loc. Pacat. Dar daca asa stau lucrurile, mergem asa. 

Revenind la cartea pe care am mentionat-o anterior: primele file pomeneste despre starea de bine. Starea de bine tine si de sanatate, de aceea am hotarat sa pun pe primul loc starea de bine, cu alte cuvinte si sanatatea, pe al doilea loc copiii si relatia, al treilea loc casa si ultimul loc job-ul. 

Dezamagirea a avut un impact mult prea puternic asupra mea, mi-a zdruncinat inr-un fel starea de stima asa ca nu mai vad niciun motiv de a mai lasa job-ul pe primul loc in acest moment. 

Chiar astazi unii colegi care m-au vazut cu aparatul foto in mana m-au si luat in ras. Ce asteptari sa mai ai? Nici nu stiu cum sa numesc atitudinea asta a lor cand sunt luata peste picior, rautatea nu are limite uneori.

Chiar am sa caut ceva despre genul acesta de atitudine si sa-l pun ca status la facebook. 

In rest, mergem mai departe inchizand ochii si spunand-mi, oricum toate astea intr-o zi se vor termina fara doar si poate.

Ma intorc cu drag la literatura si la dezvoltare personala. La istoria Rusiei si la fotografiat. Lucruri care ma incarca cu energie pozitiva pentru a duce la bun sfarsit orice zi de genul acesta cum am avut si ieri si azi... mergem mai departe!

Nu are rost sa ma mai lupt cu frustrari si esecuri. Nimic nu e vesnic. Cand vezi si descoperi prioritatea din viata ta, atunci clar viata se schimba. Am inteles ieri ca in zadar ma zbat la job sa fac ceva si sa devin cineva, in zadar, timp pierdut. Atitudinea se va schimba cu timpul pentru ca ce rost are sa irosesc zile energie fara rezultat. 

Vremurile sunt si asa cum sunt ce rost are sa ma mai chinui si cu povestea asta.... si cand te gandesti ca in urma 19 ani trebuia sa lucrez la institutul de proiectare cartografica, dar am ajuns intr-o biblioteca.... nu are rost sa mai dau vina pe fostul sot pentru ca in final asa a vrut Dumnezeu. Timp irosit intr-un loc in care sunt un nimeni in ochii tuturor, chiar daca am facut studii, nu conteaza. Dezmagirea e dezamagire. Ce ma tine aici, momentan ma tin copiii, trebuie sa mai creasca putin sa pot face o schimbare. Inca nu sunt pregatita sa fac o schimbare, dar as putea sa fac ceva pe langa. Cumva, ies din balciul desartaciunilor incet, incet.