Duminica cu multă zăpadă și ninsoare. La Biserică nu am putut merge, nu mă risc.
Citesc zilnic: https://doxologia.ro/paraclisul-preasfintei-nascatoare-de-dumnezeu să mă liniștesc.
Pentru a-mi alina situația și micile înțepături, de a nu pierde aiurea vremea mi-am reluat activitatea mea de de cercetare literară, dacă tot trebuie să stau mai mult în pat la prepaus. Burtica arată tot la fel, daca nu fac efort fizic, nu mă întind și nu fac aplecări de niciun fel sunt binișo, nu mă doare nimic, nu mă ține nimic. Vom vedea după 20 ianuarie la CT, până atunci pe cât posibil la repaus.
Așa că, dacă cineva e interesat să asculte aceste interviuri, cronici sau ceva asemănător:
Ceva legat despre muzee si nu doar:
Povestea grupării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim
Mai departe l-am descoperit pe Vasile Voiculescu, dar nu asta a fost marea mea descoperire ci bucuria de a o aculta pe fosta mea prof. univ. Roxana Sorescu de la facultate care ne-a predat disciplina Marile epoci ale literaturii române, În prezent această disciplină a fost înlocuită cu alta.
Nu știu exact când a dispărut această disciplină și când a fost înlocuită. Mă gândesc că nu a dispărut, poate a fost schimbată denumirea, nu mi-am dat seama citind programa. Să ținem seama că am absolvit în anul 2008 și disciplina în cauză mi-a fost predată în anul 2005/2006.
Admiterea examenului la această disciplină a constat în alegerea unui text literar, fie dintre autorii români, fie străini doar să fie literatură.
A fost o provocare extraordinară pentru mine: mi-am ales o piesă de teatru scrisă de Camil Petrescu, nu știu de ce tocmai Suflete tari și nu altceva. A fost o perioadă când citeam piese de teatru, ascultam piese de teatru la Radio România Actualități sau Cultural, nu mai știu exact. Îmi amintesc cu drag reacția avută de Doamna asistentă a dânsei când i,am spus că îmi place mai mult să citesc piesele pe hârtie și mai puțin să le văd pe scenă. Nici până azi nu am înțeles de ce.
Evenimentele vieții mele m-au îndepărtat de teatru, de citit teatru și de scrudiat literatura. Nu știu de ce m-a luat valul spre istorie, dar mă luase fără sens până în momentul în care mi,am dat seama că nu mă regăsesc și atunci m-am întors la literatură în urmă cu 4 sau 5 ani.
Împrejurarea care a făcut să-mi dau seama că nu mă regăsesc in studierea istoriei a fost în urma unei activițăți de selecție a unor titluri de carte ce urmau să fie donate unei școli comunale.
Și ceva de suflet:
Duminică binecuvântată!
Multumesc pentru linkuri. O sa explorez si eu.
RăspundețiȘtergereSanatate multa, draga Carmen! Si inspiratii la cercetarile tale.❤️😘
Simțeam nevoia să fac șialtceva, nu doar Netflix. Mulțumesc. O săptămâna minunată!
RăspundețiȘtergere