Ieri am simțit că am făcut o adevărată excursie, dar una cu rezultate foarte bune, deși mi-am pierdut la un moment dat răbdarea pentru că am mers cu autobuzul magic cu nr. 205. Cine cunoaște, știe despre ce vorbesc. Dar nu autobuzul era problema, ci traficul și traseul.
Vă dați voi seama? sa pleci din Titan taman undeva dincolo de Aeroportul Băneasa cu un metrou și un autobuz, mai mult de atât ca să fie meniul complet la întoarcere nu m-am dat jos până la capat, am zis hai să merg acum, că altădată nu mă mai prinzi. Zis și făcut! Dar ce blocaje am prins de la Piața Victoriei pâna la Piața Unirii nici nu vă imaginați, măcar am avut peisaj frumos.
La ieșire din clinică este un hol foarte mare unde am fotografiat ceea ce este mai jos. Acum fiind mai ,,întreaga,, la fizic și psihic am putut observa anumite detalii care data trecută ori erau și nu le-am zărit ori au apărut între timp. Nu știu să vă scriu exact, cert este că atunci în luna aprilie aveam o stare de sănătate mai precară față de acum.
Vă recomand Calea Victoriei și dincolo de Bulevardul Dimitrie Cantemir, Budapesta cum i de mai zicea spre Parcul Tineretului pentru luminițe, ar fi frumos să nu fie din mașină văzute, ci mergând pe jos. La Tineretului unde este gura de metrou aveți și un anticarita mare de cărți, o cafenea și o covrigărie renumită.
Piata Unirii
Calea Victoriei
zona Cercul Militari
Fostul Teatru Național, acum e hotel
Calea Victoriei / o clădire restaurată și transformată în bazar târg expoziții, nu știu exact ce e înauntru.
O să ajung s-o fotografiez pe îndelete cu aparatul foto. Ultima oară era acoperită. Povestea acestei clădiri este una complicată așa că va las un link să citiți:
Vă scriu că aveți ce vedea seara în aceste zone, mai ales Calea Victoriei / Cercul Militar.
Mereu am zis cum un diagnostic îți schimbă viața!
De multe ori credem că e un dezastru, că totul s-a terminat, ca e totul pierdut, dar nu e așa!
Există și o poveste frumoasă de fiecare dată, sigur poate acum îmi e ușor să scriu asta când am trecut de cea mai grea cumpănă a vieții mele, dar Dumnezeu și Maica Domnului m-a însoțit ieri și mi-a dat pe măsură cum se zice: bucurie și zâmbete după așteptări.
Îmi doresc enorm să ajung sa vizitez Muzeul Artelor, dar până atunci mă mai uit la câte o emisiune:
Mai am de cumpărat cadouri. În acest weekend sper să duc la bun sfârșit. Frigul mă ține în casă când nu am ceva anume de făcut. Din păcate, vezica a rămas cu o sensibilitate și la frig nu se comporta ca atare, de aceea trebuie să nu ma mai expun frigului așa des. Mă îmbrac cât pot de bine, dar câte haine să pun? ca sunt deranjante la mers plus că în magazin fiind cald mă încălzesc instant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu