E doar o zicală transformată într-o poveste, într-un destin, într-o dramă de familie, o poveste repetitivă ce nu își are locul în viața nimănui.
Sunt oameni cu destine create special după sufletele lor.
Sunt oameni care nu mai pot să se ridice din propria sa dramă, nu mai fac față la replici, vorbe și doar stau și așteaptă ziua de mâine ca poate o minune vine să transforme toată drama în fericire, tot trecutul să fie prescris și rescris.
Niciodată nu spune niciodată, o zicală care aduce iluzi și amăgiri.
Nu te agăța de zicale și nici de vorbe în vânt.
Dintr-o poveste a ieșit si textul publicat azi pe platforma Literatura de Azi:
literatura de azi Iubirii ce doare
Sunt experiențe din viața multor oameni, relații care nu au mers, momente de cumpănă, evenimente care au perturbat mersul căsniciilor, un tot pachetul cu eșecurile de rigoare, dar se zice ca
bătălia pierdută, de fapt, în final se transformă în victorie. Pierzi ceva, dar câștigi altceva.
Titlul postării are legătură cu mulți oamenii pe care i,am cunoscut, cu care am vorbit sau cu care m-am întâlnit la un moment dat. Ar fi multe de scris pe acest subiect, dar acest Eu nu iau ce aruncă altul se referă nu la obiecte, ci la oameni. Acele mentalități moderne și în acelsși timp învechite.
Circulă și concepția: Dacă ai făcut ceva o dată, de ce nu să nu o faci și a doua oară? indiferent despre ce este vorba, că te doare sau nu, că ți-a făcut rău sau nu, ce mai contează una în plus?
Circulă aceste concepții, idei, ca sa nu zic prosteală.
Sunt momente în viață în care astfel de situații te pot demoraliza sau te pot ridica să te ridici și să mergi mai departe pentru că viața îți poate oferi ceva mult mai bun după o ploaie de răutăți.
Boala ori îți aduce necazuri mai mari ori bucurii aparte. Cum așa? Uite așa bucuria de înțelege lucrurile mărunte și simple: privitul unui apus, ascultând ploaia sau cititul unei cărți ori alte lucruri în afara celui de scrolla pe ecrane.
Această este o postare amânată, dar fiind faptul că și lucrurile rele fac parte din viața mea, în final am reluat subiectul.
Nu e o plăcere să citești răutăți sau le auzi, dar au trecut așa cum trec toate.
Una dintre marile probleme ale românilor este mentalitatea învechită, nu vor să facă schimbări și rămân prinși în vărtejul haosului. Asta îi mână să bârfească, să judece, să nu se pună în locul celui care a greșit.
RăspundețiȘtergereDe câțiva ani obiectivul meu este să devin un om mai bun, înainte de a acționa să mă pun în pielea celuilalt. De cele mai multe ori am reușit, încă lucrez la asta.
Răuțățile dor al naiba de rău mai ales când vin din partea unor persoane de la care nu te aștepți, dar nu trebuie să ne lăsăm copleșiți, să învățăm lecția și să mergem mai departe.
Duminică frumoasă îți doresc.
Oamenii când vor să fie răutăcioși și le ies, nu e pentru că așa vor, unii chiar așa le e felul lor, firea lor, cum se zice își dau arama pe față. Partea bună este atunci când devii imun la toate. Înseamnă că ai câștigat bunătatea sufletului pe drept. Săptămână minunată!
ȘtergereBeautiful blog
RăspundețiȘtergereThank You!
ȘtergereAm fost aici, am citit, am plecat să citesc "Iubirii ce doare" și... am uitat să revin aici. 😊 Îmi place cum și ce ai scris, și acolo și aici.
RăspundețiȘtergere"Eu nu iau ce aruncă altul" mi-a readus în memorie o poveste pe temă - poate reușesc să o scriu pe blog (mi s-a părut interesantă); aș fi scris-o după ce am luat cunoștință despre ea, doar că la acea vreme nu exista "internetul pentru toți". 😃
Cred că cei care au "texte" gen "aruncat", "greșeli", ori mai au de învățat cu ce se mănâncă viața, ori au trăit degeaba (in funcție de vârstă - deși... la orice vârstă mai avem câte ceva de învățat) sau... sunt cei care nu-și văd bârna din ochi și caută paiul in ochiul altuia... E indicat a învăța să îi ignorăm (ceea ce, desigur, nu-i foarte ușor de făcut). Ce bună sunt la teorii! 😊