duminică, 31 august 2025

Jurnalul unei femei simple (august/2025)

   

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Astăzi,
Duminică, orele dimineții. O liniște după marea agitație.. Simt ca și cum ar fi marea după furtună. 
Azi ultima zi din luna August. 

Afară
E plăcut. Chiar e nevoie de o mică plimbărică în apropierea casei. 

Mă gândesc
Ce emoții, ce agitație, ce haos și câtă bătaie de cap a fost în ultima perioadă. Cum să mă mobilizez cu scrisul și cu cercetarea. Acum nu mai este vorba de lipsa timpului, ci de starea mea de bine. 
A fost o lună grea din multe puncte de vedere. 

Simt că...
Anxietatea și depresia din ultimile luni și-au făcut suficient de cap cu mine. Ar fi cazul să mă scutească și să mă lase să îmi reiau o mare parte din activitățile ușoare. M-am simțit teribil de deprimată, tristă și fprp chef de nimic. Mă încurajez zilnic cu câte o rugăciune și cu câte un îndemn.
Mă simt bine în preajma cărților. Luna asta din păcate nu am cumpărat nicio carte. Au fost alte cheltuieli majore. Spațiu de creștere mai am destul, dar banuții alocați pentru luna August din păcate nu am mai avut. Luna septembrie sper să pot avea. 

Sunt recunoscătoare
Că am tot ce îmi doresc material. Că pot să sper la o vindecare mai rapidă. Că pot scrie, că pot merge, că pot zâmbi, că pot privi cerul, că pot ieși afară pe distanțe mai mici momentan. 

In bucătărie
Cu gătitul nu am excelat din păcate. Am reușit să fac supă de oase, foarte bună. Snițele de pui, salate. Azi sper să reusesc sa fac un pilaf ca am luat ieri dovlecei românești. 
   Am renunțat la avocado pentru o perioadă. Am renunțat la tot ce înseamnă lactate in recipiente de plastic. 
      Oricum nu mai consum ca înainte zilnic, ci o dată pe săptâmână iaurt de la Artesana, kefirul nu mai îmi priește, gastrita m-a sabotat. Smântâna e ok, dar nu des. Am cumpărat si a fost ok. Branză și de la Lăptăria cu caimac e bunicică, dar cu artesana văd ca sunt ok. Laptele nu mi-a priit. 
    Problema cu produsele astea vara e complicat. Am vazut in unele magazine că până ajung la raft produsele dureaza. Am avut surpriza la un kefir gata acrit, nu l-am putut bea.

Citesc 
Am incercat să citesc puțin din romanul Groapa a lui Eugen Barbu, cine a ,,fost,, pe la școală cunoaște. Ei bine, nu am citit nici măcar o pagină până acum ceva timp. Nu știu dacă voi reuși să cumpăr acest roman, l-am găsit întâmplător în baza de date Arcanum. Problema este că nu te lasă decât 50 de pagini să descarci, nu l-am descărcat pe tot încă. 

Vizionez:
Tot cu Netflix-ul, măcar nu plătesc degeaba 70 de lei lunar. Nu mă îndur să renunț, se mai uită si fii-miu când și când, nu zilnic ca mine.

Totul îmi aparține - o dramă coreeană, un serial bănuiesc bazat pe fapte reale și bine realizat în comparație cu ce am urmărit până acum, actorii, unii joacă foarte bine rolul, alții lasă de dorit, dar asta e, așa e într-un film. 



Ascult:


Sper
Să fiu din ce în ce mai bine. Luna septembrie să îmi aducă vindecare și să pot merge mai bine și mai mult. Să ajung la Biserică, nu am ajuns încă. Să termin de scris articolul început de nu știu cât timp. 
Să zâmbesc cât mai des. 
Sper din suflet ca băiatul meu să intre la facultate. Ieri câteva ore bune ne-am ocupat de înscrieri pe platforme. Complicat, dar nu imposibil. 


Planuri
- să ies din casă mai des
- să ajung la controalele medicale fără taxiu
- să scriu mai departe la carte
- să pot ajunge mai des la Biserică.

Imi doresc
- să mă refac cât mai curând posibil, deja am apropae 6 săptămâni de la operatia la vezică. 
Să îmi permită corpul să fac mișcare. 
Totul pare că se învârte în jurul vindecării de după operații.

Fotografii:
Am reușit să fac foarte puține.

În Mall au expus această mașină. 














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Jurnalul unei femei simple (august/2025)

    (adus in blogosfera românească de către  Corcodusa ) Astăzi, Duminică, orele dimineții. O liniște după marea agitație.. Simt ca și cum a...