Printre emotii si trairi

Azi simt nevoia prin aceasta postare sa ma incarc cu energie pozitiva, sa imi infrunt starea depresiva si sa ma simt mai bine dupa aceasta postare. De fiecare data cand am o stare de tristete si incep sa fac genul acesta de postari, simt cum ceva frumos si o stare de bine ma inconjoara si imi umple sufletul de bine. Sigur, nu contest ca si rugaciunea te ajuta, dar simt sa am momentul meu cu mine prin scris.

 L-am invatat pe fiul meu, cam tarziu, ca e suficient macar sa-si spuna in momentele grele sau cand se simte neputincios in gandul sau ,,Doamne Ajuta, ma sau Ajuta-ma Doamne,, daca nu vrea sa invete nicio rugaciune de niciun fel, nu vrea sa inteleaga rolul unei rugaciuni in viata noastra. Momentan atat.

A trecut luna septembrie, parca a zburat, nu am simtit-o...a fost plina de tot felul de sentimente, trairi, emotii, evenimente,  intrebari si lupte cu trecutul.

 Atunci când simți ca sufletul e acaparat de tristețe privește cerul si uita grija zilei de ieri.

Ramai ancorat la prezent și încearcă a sa simți clipa de fata nu mima clipa de ieri... lasă-n urma ziua de ieri.

 

Am lasat trecutul sa se dizolve. Sunt aici si acum. Eu cu mine cateva momente.

 

Incerc sa ma adun dupa aceasta saptamana destul de plina cu tot felul de emotii si sentimente. Sa vad ce este mai important pentru mine in aceste momente, in aceasta luna. 

Pana acum spuneam ce spuneau si altii sau cum se spune ce face si lumea. Nu lumea imi simte mie sufletul trist si plin de lamentari. 

De aceea imi pun intrebarea ce simt eu simt doar eu, nimeni nu e in locul meu.

 

 
 Imi mentin obiceiul de a scrie mai constant pe blog. Am vazut ca imi face bine si ma incarca cu energie, imi place sa scriu si sa ma detasez prin scris de toate framantarile personale. Observ ca intimitatea este destul de importanta in anumite momente ale zilei. 

Azi fiind duminica ne incarcam sufletul cu energie pozitiva, ne lasam cuprinsi de bucuria ca incepe o noua spatamana si ca vom face zilnic cate un lucru mic dar maret. 

Despre organizare, ca sa schimb subiectul putin, am citit ceva articole, am navigat pe pinterest si am gasit un model care s-ar potrivi cred mie, il voi incerca de maine. Din acate nu am reusit sa incarc aici, probabil ca are ceva copyright, nu stiu de ce mi-a dat eroare. Incerca sa caut link-ul.

Mi s-a parut interesant acest subiect legat de nemultumiri din care citez

Nemultumire si satisfactie stare de spirit, satisfactaie un fel de stare de bine si mutltumire.... explica concret.

Starea pozitiva si starea negativa

Pentru gatit, sigur ca am si gatit ieri o ciorbita de legume fara carne. Carnea in meniul meu nu mai este atat de prezenta. 

 

Despre carti nu am scris. In urma cu un an sau mai bine de un an am cumparat de pe elefant o carte despre organizare, de fapt am mai multe, insa nu am citit-o, am rasfoit-o putin si am lasat-o balta. Ieri, ascultand un live cu Madalina Preda si cu inca o Doamna, nu ma retiut numele parca madi, nu mai stiu sigur, dar nu asta e important ci faptul ca Madalina a mentionat titlul unei carti cu care a inceput studiul si de aici ea a luat drumul spre actualul ei sau job. Nu jobul in sine ma intereseaza. 

Cartea se numeste  Magia ordinii  de Marie Kondo.

Trebuie citita cu mare atentie. Sa vedem daca reusesc sa ma pliez pe ce scrie acolo. Oricum trebuie incercat. 

Ceea ce ma pune pe ganduri ca trebuie sa imi fac o ordine in carti, in sensul sa le pun pe categorii, observ ca sunt tare amestecate cele de istorie cu cele de dezvoltare personala sau cu romane ceea ce nu e in regula.

Am mai sesizat o chestie: pentru fiecare carte trebuie sa am o anume stare de spirit si mai ales sa fiu acolo prezenta cu gandurile.

Trebuie sa imi tin gadurile ocupate cu diverse activitati dar nu ma refer la cele legate de curatenie si ordine. Am observat ca pot pacali creierul daca ascult webinarii inregistrate indiferent de limba lor.

 

M-am urmarit cu atentie si am vazut ce se intampla cu mine, seri intregi nu am in ganduri decat scenarii aiurea, discursuri inutile legate de trecut mi-am propus sa inlocuiesc aceslte discursuri interioare si scenarii de conversatii legate de trecut. Am decis sa fac un exercitiu de vointa, un efort foarte greu de a evita gandurile, sa mai stau sa interpretez situatia relatiilor cu familie, incerc sa ma pliez pe ce ma inconjoara strict in clipa de fata.

Invat sa imi iau timp pentru a ma gandi, imi dau timp pentru incepe propriu zis, sa actionez dupa cum am auzit prin discursurile de dezvoltare personala sau in webinarii diverse. Exercitiul consta atunci cand imi vin ganduri care nu au legatura cu obiectivele zilei de azi sau de maine sa le stopez. Sa evit a mai vorbi intr-una de ce s-a inatmplat legat de conflictele acestui an. 

 

 

De aceea, am decis sa exersez zilnic scrisul, organizare, sa gasesc mereu  ocupatii si activitati care sa imi tina creierul ocupat, un fel de dresare proprie a creierului. E destul de greu, dar am nevoie sa fac asta pentru ca am pierdut timp aiurea, timp in care puteam face atatea lucruri, a scrie a citi, a face curat, a-mi organiza cumva timpul, a implementa obiceiuri care sa-mi dea starea de bine.

 

 

 

Am de lucru cu mine in sensul ca trebuie sa ma accept asa cum sunt si a ignora reactiilor celor care nu le convine cum sunt, e dureros intr-un fel pentru ca printre acestia se numara si fiica mea, doare la naibii de rau dar trebuie sa ma pliez cumva pe sentimentul de resemnare, sa accet ca ma uraste si nu ma mai vrea sub nico forma sa ma vada. E o durere pe care am mai trait-o dar asta e. 

Sa am puterea si curajul sa merg mai departe si sa las in urma aceste sentimente de si emotii negative. 

Cam asa stau lucrurile, cu asta lupt de ceva timp de aceea gandurile o iau razna si nu reusesc mereu sa calibrez starea de bine.