Framantari de weekend

 Am trecut prin emotii puternice in ultimile zile. Am invatat lectii de viata, prea tarziu unele dintre ele, mi-am dat seama ca trebuie sa ma accept asa cum sunt si cum ii este firea si am invatat ca fiecare trebuie sa inteleaga ca are puterea in el a alege cum sa reactioneze in fata unei situatii.

Un asemenea episod neplacut l-am facut recent, indiferent ce spui cuiva, tu ai puterea sa alegi daca raspunzi la jigniri sau eviti folosirea unor apelative de gen ,,sclava,, terminata, monument de prostie, nenorocita...si lista poate continua.

Va socati? eu nu. Am invatat o lectie foarte importanta in aceste zile: poti alege sa fii un om de mizerie sau lupti de a scoate mizeria din tine. Se poate. Stiu ca, poti face ceva cu propria viata sau sa stai asa in mizeria proprie. Aici nu ma refer la mizeria din casa, ci la mizeria din tine si data de actiunile tale, vorbele tale, atitudinea ta.

Recunoscatoare Universului ca am putut vedea trecutul prin alti ochi si cu inima mai deschisa.

Mi-am amintit de unepisod mai vechi din adolescenta mea:

In procesuld e divort al tatalui cu mama vitrega: am mintit pusa de tatal meu pe ideea ca-i fac bine si fireste sub presiunea ideii sa nu ma bata iar, frica si intimdarea primeaza in zilele noastre... acum imi dau seama privind per ansamblu la tot ce a fost dupa acest proces si aceasta marturie ca mi-am facut mie rau. Mi-am schimbat viata in rau asa cum s-a dovedit pe parcurs. Nu am inteles ca adultul responsabil de viata nu e musai sa fie un parinte biologic ca sa ma formeze ca om in viata. Prea tarziu.

Am lasat un om violent si betiv sa-mi distrug restul vietii, mai ales relatia mea cu mama biologica si sora mea. Pentru asta nu am putut si nu voi putea niciodata sa iert. Sa ierte Dumnezeu. Iertarea nu inseamna acceptarea la ce s-a intamplat si resemnare.Nu.

 Sa nu dai voie sa fii intimidat si sa faci actiuni doar sub presiune. 

Am zis, nu voi mai lasa niciun un om sa imi dirijeze viata. Vreau sa aleg eu ce sa simt, ce sa fac si cum sa fac. Prea multi ani am stat la picioarele unor oameni care s-au folosit de mine pentru a-si vedea sacii in caruta iar acum cand nu mai au nevoie de tine nu stiu cum sa te infunde mai rau pentru ca refuzi sa mai le stai la picioare.

Noul tratament isi face simtitor efectul, cat  de cat ma simt mai bine, dar inca mai sunt ceva probleme.

Am inceput si ceva gimnastica, miscare si mers pe jos. Sper sa reusesc sa ma apuc si de alergare usoara ca pe vremuri. Momentan nu sunt pregatita, corpul inca are probleme cu oboseala si starile de epuizare.

Cred ca, nicio zi nu trece fara sa-mi spun:

Doamne, ajuta-ma...Amin.