Invat puterea lui De ce si a rugaciunii

Buna dimineata! 

Cu ce intentie te ridici din pat? 

Ce ganduri iti vin in primele minute dupa ce te trezesti?

 

Ai spus:

,, Sunt recunoscatoare azi lui Dumnezeu ca m-am trezit si sunt bine?

 Iar daca nu esti bine: ,, ai spus ajuta-ma Doamne, ce pot acum sa fac sa fiu bine?,,

Ai spus: 

,,sunt recunoscatoare ca ma ridic si merg,,

,,sunt recunoscatoare ca am bani si cele ce trebuie in frigider,, 

,,ca imi pot intinde oasele si pot dormi pe orice parte pe pat,,

Amin.

Asa imi incep eu diminetile de ceva timp, fara teama ca o sa fie vreo zi proasta, iar daca simt ca nu sunt bine, ma rog lui Dumnezeu

 

 Am inceput sa citesc Jurnalul Terapeutic conceput de Lavinia Bratu oferit in dar de o Doamna pe care nu o cunosc, nu ma cunoaste si va scriu sincer ca, nu ma asteptam sa ma leg zilnic de el, sa-l citesc chiar zilnic si nu o pagina ci mai multe. Sunt pagini la care va trebui sa revin. Am subliniat cate ceva, randuri care mi s-au parut mie ca ar rezona cu ce simt si gandesc eu. Am parcurs in 6 zile 90 de pagini. Nici eu nu stiu cum am reusit. Inca nu am scris nimic in el. Doar am subliniat si am citit. 

Sunt cateva pagini incomode pentru mine in care scrie despre mame. Singurele pagini peste care am sarit. E un subiect complet inchis, sunt secunde cand simt iar frustrare dar ma opresc si imi zic:

 opreste-te mama ta nu exista, nu ai asa ceva, stop. Si asa merg mai departe peste alte pagini.

Asta se intampla in mintea mea cand mereu citesc despre subiectul mama... brusc simt sa inchid cartea sau caietul respectiv sa nu aud sa nu vad sa nu spun. 

Nu pot intelege ce se intampla cu mine cand se vorbeste despre acest subiect. Faptul ca nu m-am mulat pe anumite tipare ale familiei sunt o ignoranta si o incapatanata, dar sa lasam acest subiect prea personal in voia lui Dumnezeu si sa incetez cu vaicareala, oricum nu ajuta la nimic.

 

Vaicareala clar nu te ajuta sa progresezi ci te tine in loc asa ca, inchide poarta si mergi mai departe.

Cam asa incep si eu, si asa viata nu e lunga si fara probleme. Trec peste tot trecutul, calc in picioare durerile si frustrarile. 

Sa ne bucuram in fiecare dimineata de clipa privitului pe geam, sa ne setam intentiile zilei doar dimineata, nu seara inainte de culcare... elimin acest obicei prost ca seara sa fac planul pentrua  doua zi.

Dimineata la trezire noul obicei este setarea intentiei pe ziua respectiva fara a ne gandi la ziua urmatoare. E mai bune asa.

Fiecare se vede asa cum doreste. Se imbraca dupa tipare sau clise sau asa cum vrea fiecare dupa un anume model. Sincer, uneori port haine pe care nu le pot suferi, exact acelea sunt admirate si placute de lumea din jurul meu. Ma confrunt cu acele lucruri pe care nu le pot accepta, nu le pot adopta. Nu-mi bat capul prea tare cu acest aspect prea tare. Chiar ma simt relativ bine cand nu mai am oameni care sa ma zapaceasca de creieri cu ce sau cum sa ma imbrac. Ma simt bine cu ce am, desi unele haine le-as dona si cred ca o voi face curand.

Sa nu treaca ziua fara sa faci miscare zilnic, sa mergi pe jos, sa faci cateva exercitii si sa citesti o carte.

Nu iti irosi ziua cu distrageri inutile.

 

Iata pentru azi ce m-a motivat sa fac aceste lucruri, nu doar Jurnalul Terapeutic:

 

 

Impresionanta poveste. Si eu incerc si ma lupt cu problemele mele, trebuie sa existe ceva. Miscarea zilnica a inceput sa ma puna relativ pe picioare dar inca am probleme. 

Trebuie sa invat puterea lui De ce.

Rugaciunea in viata mea este zilnica. 

Miscarea trebuie sa fie mai intensa. Voi relua programul de miscare de luni si nu voi mai rata diminetile de sport.