Minunate si sinistre strazi ale Bucurestiului

 E interesant si in acelasi timp sinistru sa descoperi strazi ale orasului Bucuresti.

Sunt convinsa ca mai exista si alte orase in Romania cu sintagme asemantoare. Ar fi orasul Ploiesti si banuieasc si Braila, nu am ajuns acolo dar mi-am propus sa explorez toate orasele importante ale Romaniei. Sunt convinsa ca exista istorie sinistra si impresionanta. 

De ce scriu macabra? pentru ca in fiecare oras exista in trecutul sau si intamplari tragice pe acele strazi sau in acele case vechi. In spatele acestui cuvant macabru se ascunde de fapt sfarsitul tragic a unor destine. In casele din zona Piata Rosetti sunt de o parte si de alta, cartierul evreiesc sau armenesc, vezi o zona clar delimitata unde strazile ascund povesti si destine nefericite. 

Pentru ca numele strazilor se leaga de oameni celebri, intr-un fel sau altul.

In acelasi timp, descopar sau redescopar, invat sau reinvat nume si opere, cladiri si povesti de acum un secol. Asa ca, mi-am propus in izolare sa merg pe firul unor scriitori, oameni de litere sau istorie pentru ca literatura si istoria, mai putin geografia au inceput sa-miplaca. 

Fiind greu de ajuns in anumite zone ale Bucurestiului mi-am propus sa imi fac un fel de plan sau itinerariul si sa nu mai merg haotic la fotografiat. 

Ieri am gasit strada unde a stat o vreme Mircea Eliade, informatii gasite in documentarele postate anterior realizate de istoricul religiilor Eugen Ciurtin pe care l-am vazut prima oara la evenimentul Eliade si India.

India nu ma atrage in mod deosebit, desi a fost o vreme in care ma uitam la filmele lor, filme pe care acum le consider ceva de loisir. 

M-au impresionat mai degraba cladirile din jur. E bine totusi cau pus o placuta pe acel bloc, locul unde  a fost mansarda respectiva. Interesul meu pentru Eliade e mai degraba legat de cladirile unde a locuit acesta si nu opera sa unica. Opera lui este foarte greu de citit. Nu ma refer la acele romane stiute de toata lumea, ci la studiile religioase, la scrierile sale filosofice si va asigur ca nu sunt deloc accesibile oricui. 

 

 

 

Sunt recunoscatoare ca am vazut si citit cateva din scrierile sale si notitele sale. Va asigur ca sunt splendide. Ma impresioneza si limbajul acelei epoci...daca azi scrii intr-o scrisoare ceva de genul Iubitule Eliade va dati seama ce ar iesi, ce polemica, si nu doar asta ci si exprimarea plina de respect fata de cel cu care corespondeaza. Am vazut si citit multe scrisori, corespondenta anilor 30 sau 40 si va zic am ramas naucita la cum se formula acele mici scrisorele, carti postale. 

Sunt impresionata si de caracterul literelor, aranjarea in pagina a textelor si respectarea riguroasa a ortografiei.

Dar cea mai spectaculoasa vizita pe teren va fi pe Strada Mantuleasa, acolo va fi urnatoarea escapada fotografica. De acea strada se leaga multe intamplari, sinistre, ciudate si macabre. Abia astept sa fotografiez casa renumita in care se crede ca noapte ies din peretii sai pete negre sangerii. O fi doar o poveste inventata sau nu, abia astept sa merg.

Sincer, mi-ar placea sa ma inscriu la un atelier de scriere, tare mult as fi vrut sa am talentul de a scrie articole despre aceste povesti dar nu prea imi ese, cu greu am reusit si lucrarile la master sa le intocmesc, partea de exprimare a fost varza, insa partea de continut a fost excelent.

Mai jos aveti un interviu cu Eugen Ciurtin despre Mircea Eliade, autor si istoric al religiilor. 

Daca nu as fi fost prezenta la evenimentul Eliade si India nu as fi avut ocazia fericita sa aflu despre Asociatia Romane si Institutul de Istorie al Religiilor al Academiei Romane.