Vineri

Am avut o zi tare ciudata azi, vineri cand trebuia sa fiu plina de entuziasm ca e vineri.

Ei bine, dimineata am avut totusi un moment fain cu fiica mea. I-am arat ce voiam eu mai demult sa fac si nu a mers, nu m-am tinut sin u stiu de ce nu ma pot tine. Oricat am incercat eu nu a mers. Este vorba de confectionarea semnelor de carte...acum, sincer, nu mai stiu exact de care voiam sa fac, sa zic din carton, crosetate sau pe etamine cusute cu model, habar nu am. 

Stiu ca ma apucase intr-un timp lucrul manual, nu mai stiu in ce an, cred ca pe vremea cand stateam acasa cu fimea, in cei doi ani de maternitate. Am vazut azi lucuri dragute pe pinterest lucrate ca semn de carte.

Ar fi ceva sa ma pot apuca dar nu merge, nu stiu de ce. Parca nu am chef si maine sa fac, azi am chef dar maine ma plictiseste. 

Azi sunt totusi multumita de mine ca am reusit la job sa fiu activa si sa indeplinesc niste atributii faine. Ceea ce ma suprinde la ziua de azi si ieri este interesul brusc al unora pentru limba rusa si operel lui Lenin. Pai, pana acum nu le baga nimeni in seama sia cum de cand cu nebunia asta de necrezut iata ca, carti care zac de ani de zile sunt cerute. Asta e un lucru bun, pentru unii, rau pentru altii. Eu ma bucur. Nu m-ar mira maine sau poimaine sa ceara si alt gen de carti scrise si traduse. Ce as putea sa zic.

Unii se ascund, altii ies la iveala.

Oricum, cartile sunt carti si nu le putem pune la zid pentru ce se intampla dincolo de granita noastra. 

Sa scriu o replica de a lui fi-mea:

,, nu ai carte impreuna cu semn de carte nu esti cititor adevarat,,.

 

Cartea cu Yvonne inca ma asteapta sa o termin. Poate in acest weekend sa vedem ce se mai intampla cu Didona, Verona si Ana, Vlad cu Marina sia cel doctor cabalist.