Revenire in forta

 Au fost niste zile incredibile. Chiar cu emotii, provocari si putin stres. Pur si simplu sunt fara cuvinte. Cred ca e un fel de dupa ploaie, iese soarele cam asa s-au petrecut lucrurile. 

Dupa zilele de izolare si Covid, inca sunt oameni care nu cred in Covid dar asta e alta poveste, usor usor am reusit sa ma pun pe picioare, am revenit la job, a fost uluitoare perioada de dupa revenire. 

Desi, am stat putin in stres cu drumul la fotografiat, dus intors dar din fericire totul a decurs bine.

Am citit ziare vechi, am gasit tot felul de articolase vechi, am rasfoit manuscrise vechi, pur si simplu a fost incredibil la job saptamana trecuta, chiar daca timpul a fost putin ptr scris toate activitatile astea au reusit sa ma puna pe picioare pe plan psihic, fizic greu m-am montat inapoi.

Rasul lumii duminica seara ajunsa acasa nu intelegeam de ce ceasurile mecanice aratau cu o ora in urma. Nu stiu cum am pierdut brusc conexiunea cu realitatea exact in acest weekend. Ora care m-a dat peste cap vreo doua zile.

Insa in weekend am reusit sa ajung in orasul Pitesti, e ok orasul, plin de blocuri, prea putine cladiri de fotografiat. Tot Ploiestul ramane mai interesant. 

Drumul a fost interesant, plin de peripetii, fotografii din mers si putin stres. Bucuria mare a fost impartita la doi. Ma simt super ok dupa aceasta mini-iesire. Am vazut si muntii din zona Pitestiului. Intr-un cuvant ma simt cumva binecuvantata de Dumnezeu. M-a vegheat tot drumul si am revenit acasa tefara.

Cu ce ma mai delectez? Ei bine, imi lipsesc tare mult live-urile cu Madalina si Erica de pe instagram, cele despre planificare si organizare. Din pacate, nu mai tin, acum vorbesc doar despre Donatii, deja sunt plictisita de subiectul asta.

 

Imi lipsesc ritualurile mele de dimineata, cititul si scrisul. Chiar le duc lipsa la toate astea si nu reusesc sa fiu consecventa. Mereu se intampla cate o grozavie in viata mea sau a copiilor.