Pacaleste gandurile cu noi planuri

 Cand am citit prima oara de TAB, cred pe un grup de pe facebook,  apoi intr-un serial tucesc, pe vremea cand ma uitam la asa ceva, acum am scos obiceiul asta, m-am mutat pe Netflix chiar daca dau 59 de lei lunar dar macar am cinema-ul oriunde, nu stiam ca sunt si eu prin randuri.

Ei bine, am inceput eu sa citesc cate ceva dar am zis ca poate nu am ce face, inventez sau eu mai stiu asa ca am lasat,o balta. 

Dar timpul m-a contrazis, cu trecerea anilor momentele si episoadele de TAB au fost din ce in ce mai dese iar netratate la timp au devenite tot mai insuportabile.

Am inceput sa citesc despre aspectul ,,rumegarea acelorasi ganduri in continuu,, e o chestie complicata dar nu imposibil de tinut sub control.

 

 

Vreau sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut vreodata: 

- curaj de zbura cu avionul, nu neaparat in lume ci aici in tara

- sa merg la un concert de vioara la Ateneu, nu neaparat ptr vioara ci sa vad interiorul dar daca am noroc sa-mi placa ce aud, e minunat... e posibil sa nu am acces.

- sa fac o expozitie candva cu ornamentatia fotografiata, aici am o problema va trebui sa o fac in colaborare pentru ca nu am date despre acele case si ornamente, date tehnice

- sa scriu o carte, chiar daca va fi proasta, trebuie s-o scriu

- sa merg cu schiurile

- sa tin un webinar... aici va mai dura ceva pentru ca nu sunt pregatita inca...

- imi doresc sa tin un curs despre fotografia in terapia bolilor psihice, experiment testat de mine de cativa ani

- imi doresc sa urmez un curs despre scrierea creativa

- imi doresc sa urmez un curs de desen tehnic

Cred ca trebuie sa le si scriu in caiet nu doar pe blog, mintea e ipocrita sau joaca feste, posibil unele din ce am scris sa  nu le mai tin minte sau sa ma intrebe de cand vrei tu sa zbori cu avionul sau hai ca nu stii sa scrii si tu vrei sa scrii o carte? ce curs visezi sa tii, habar nu ai sa legi o propozitie corect gramatical... asta e autosabotarea.

Ultimul an din viata mea a fost cam pe repede inainte, dar am avut curaj de a infrunta trecutul, bolile si mintea mea cea haina.

Ultima saptamana mi-a aratat oamenii asa cum sunt ei nu cum vor sa para. Ultima saptamana a fost despre mine mai mult si cu mine.

Momentul acela cand spui ca vei face un lucru si cand vine clipa sa-l faci iti vine sa te intorci din drum. 

Ei bine, in aceasta saptamana nu am mai facut asa ceva.

Un fragment din cartea pe acre am cumparat-o din pasajul Balcescu, Bucuresti de la ziare, Osho:

,,Daca Dumnezeu este mort, atunci viata este lipsita de sens, caci Dumnezeu este singura posibilitate care face ca sensul sa existe, ca semnificatie . Dumnezeu nu inseamna altceva decat sens. Viata este plina de sens - asta inseamna Dumnezeu,,..

Asa il vede Osho, ei bine nu zic ca sunt pasionata de genul acesta de scriere dar se pare ca am nevoie sa citesc aceste lucruri, face bine sufletului.

Cartea se numeste: Osho. Primul lucru, dimineata: 365 de momente inaltatoare pentru a incepe ziua in mod constient.

 

Ei, bine nu e de joaca cu starile noastre, cu starea noastra de bine, cu felul de a fi, comportamentele zilnice.

Ce ma amuza acum este ca, multe persoane spun genul de propozitie scurta, cum ar fi: fi nepasatoare, nu te mai gandi, totul e in creierul nostru, de noi depinde sa..., impuneti, fa, drege... de parca ai un buton si apesi pe el si gata.

De parca imi place sa stau in propria mociorla a gandurilor negative, in starile alea, in cercul vicios al trecutului. Sunt oameni care nu inteleg. Sunt lucruri pe care nu le poti controla, nu ai cum sa fii cum spun unii si altii atata timp cat suferi de o tulburare afectiva bipolara. 

Cel mai trist este ca, fiul meu are si el tulburarea din spectrul autismului. 

De acea tot ma intrebam de ce Dumnezeu a ales sa imi dea copii stiind ce probleme am eu?

Dar e o intrebare inutila. Important este sa nu mai pun intrebari de genul de ce? nu-si au rost in acest context.

 

 

 

Ceea ce am reusit in aceasta saptamana este ca am aflat un adevar care ar fi trebuit sa doara dar ciudat, spre surprinderea mea nu ma afecteaza, am simtit dintotdeauna ca lucrurile chiar asa stau.

Am incercat sa inteleg de ce? si m-am trezit intr*un vartej de reprosuri, jigniri, judecati, etichete de genul ,,esti rea si egoista si incapatanata ca de aia ai pierdut multe in viata, esti fatarnica...,, 

sau ,, nu ai fost supusa, cuminte...,,

Bleah,  

alta reactie nu am pentru acest gen de oameni care se considera mai superiori doar pentru ca au o vila doua masini, vacante sefie afacere... pentru acesti oameni care se raporteaza la acest context si jignesc oamenii doar pentru nu accepta sa fii supus lor nu am decat lehamite, oameni carora conteaza mosteniri, cat bani invarti.... bleah!

Sa nu intelegeti gresit sunt oameni care au toate astea dar sunt verticali si nu jignesc, nu pun etichete si nu fac reprosuri celor care nu au averi.

Pentru unii centrul universului sunt averile, dar sa nu confundati. Sa nu,i bagati pe toti in aceeasi oala. Atentie.

In acest moment chiar nu mai imi pasa de oamenii acestia, de parerea lor, de lumea care ma judeca si de toti acesti isteti ai epocii anterioare. Ce ar trebui sa fie dureros? Da, ar trebui sa fie cand este vorba de rude, neamuri, frate sau sora, unchi sau matusa, var etc, Ei, bine mereu am trait cu regretul ca nu am putut sa le intru in gratii, c anu am putut fii ca fiica cea mare, ca nu am putut fi nepoata favorita, ca nu am putut fi copil model, ca nu am putut fi elev silitor, ca nu am putut straluci in niciun domeniu, ca nu am putut fi mandrai familiei, ca nu am putut fi isteata si supusa, ca nu am putut fii sotia aia gospodina si supusa, nora aia dorita si simpatica, cumnata super frumusica si glumeata, ca nu am agreat oamenii betivi, mediul din lumea aia de jos, mediul de mahala si coafor, mediul ala de spart seminte a coltul ulitii/strazii, ca nu am putut fii fiica cea buna supusa si cuminte, ca nu am putut fi parte din turma societatii de ieri si de azi, mereu comparata cu nepotii de nota zece, nepoata care e la opengrande tenis, nepotul care

A venit timpul sa nu mai imi fac reprosuri, sa nu mai regret nimic din tot ce am facut, fie constient sau inconstient si sa merg mai departe.

Mi-ar fi fost mai bine sa nu aflu niciodata ca am o mama si o sora, viata mea ar fi fost cu siguranta alta pentru ca in acel moment am suferit un soc emotionat. Al doilea soc a fost cand a murit bunica mea care m-a salvat de la moarte cand aveam vreo 9 ani sau asa ceva, atunci iar s-a intamplat ceva, al doilea soc cred ca l-am avut la scoala, nu mai imi amintesc exact, oricum lucrurile s-au derulat cumva soc dupa soc, intamplari peste intamplari, parca eram intr-un carusel care nu se mai oprea.

M-am dat jos din carusel in aceasta saptamana, am ingropat deja trecutul, originea nu o pot ingropa, nu am cum, tin mult la ea chiar daca multi ii da flit. 

Nu este vina nimanui ca ambii parinti se trag din rusi si bulgari amestecati cu romani. Asa erau vremurile.

Nu trebuie sa aruncam ca pietre. S-au dus epocile alea de ev mediu.

Ei bine, aceasta postare este despre mine si gandurile mele, Imi dau voie sa fiu egoista, dar nu fatarnica, imi dau voie sa fiu blanda si nu rea, imi dau voie sa aleg ceea ce mintea si sufletul aleg impreuna.