Duminica linistita

 

O duminica de liniste odihna, lenevire, regasire si grija de sine.

Un weekend cu mine si despre mine. Am planificat multe lucruri dar nu am facut decat partial din lista, insa ma ocup mult de mie si de santate. Dupa o saptamana destul de obositoare si plina a venit un sfarsit de saptamana plin.

Fotografie scris, citit si multa analiza personala a vietii. Citirea rugaciunilor de linistire. Un obicei care il respect de ceva vreme, zilnic aprind lumanarici in candele acasa. Scris in jurnal, descoperire de sine bariere si eliminarea acelor crize si stari depresive.

A fost o chestie ieri la fotografiat, faina de altfel, am vazut acoperisul interesant al unei biserici si am urmat-o, am gasit-o si cand am citit strada care era acolo am zambit, exact strada pe care se afla Muzeul Militar. M-am oprit am fotografiat, am urmat si strada mai departe, pasii m-au dus acolo unde imi doream sa ajung mai demult. 

Rasfat si bucurie:

Habar nu am cum se numeste Biserica, poate sa vede in fotografie.

Dupa acest moment interesant am descoperit inca alte doua lacasuri de cult:

Arhitectura este aici interesul meu, cea care am fotograftai-o mai jos pare bine pazita:

La finalul zilei am avut bucuria sa o pot fotografia luna in Parcul Cismigiu. 

 

Bucuria zilei de sambata a fost vremea frumoasa, am si gatit o ciorbita faina dupa o reteta de pe Youtube Laura Laurentiu, cred ca o stiti, e prima oara cand gatesc ciorbita calind legumele. A iesit o bunatate. Cam mult dureaza pana toc legumele dar merita, legumele congelate nu dau asa gust. 

Urmeaza o noua saptamana care va fi plina si sper fara incidente, fara conflicte, crize si fara probleme majore. 

Ma bucur mult ca am iesit si am abuzat sa zic asa de timpul liber si am stat in aer liber patru ore. Am facut mai mult de 10 mii de pasi.

Saptamana care urmeaza va fi inceputul unei provocari mari, relatia mea cu Dumnezeu, relatia mea cu copiii si cu mine. Sper doar sa trec cu bine.

Incerc sa tin in frau reactiile la emotii, la ceea ce se intampla in jur, ma pregatesc pentru schimbare si pentru lucruri frumoase si sanatoase. Amintirile din pacate inca ma tin blocata, inca bantuie prin ganduri, locuri revazute ieri au activat cateva sentimente neplacute.

 Am revazut maternitatea unde am nascut-o pe fetita, am revazut cateva locuri din trecut. Am retrait tristeti si in acelasi timp bucuria momentului prezent, ca ele nu se mai reintorc. Da sunt fericita ca nu voi mai trai niciodata acele momente de cosmar din acel an. Multumesc lui Dumnezeu ca au disparut din peisaj si oamenii aceia de atunci prezenti la cosmarul trait de mine. Daca e ceva neinregula cu ce scriu, atunci poate am o problema. Sunt fericita ca nu va mai trebui sa trec prin durerile acelea, prin frustrarile sufletului, prin neimpliniri si prin prezenta mediului toxic de atunci. Cand vad oamenii in jurul meu care au copiii mici, simt o usurare a sufletului, simt o bucurie si in acelasi timp o frustrare. 

Acum incerc sa recuperez timpul pierdut, anii pierduti. Si, nu-mi pasa despre ce vor spune altii si nu imi pasa ca voi fi judecata, pur si simplu am simtit ca nu fac ceea ce imi doresc, nu aia a fost viata dorita de mine, pur si simplu am nevoie sa ma simt cu sufletul plin de liniste si pace, nu de frustrari si nervi.

Nu toate femeile sunt facute sa fie mame si nu toate femeile pot fi mame extraordinare! Nu toate femeile pot fi grozave ca mame! 

Ieri m-am simtit grozav, parca am evadat dintr-o lume care nu o suport, dar e aceeasi lume. 

Interesant corpul de langa maternitate:

 

Priveste Cerul! Priveste o gradina si fa miscare!