Recunostinta

 Ce este recunostinta?

Cu greu am inteles care este rostul ei in viata noastra, in viata mea mai ales. Am citit si am ascultat multe despre acest subiect. Mi-as dori sa inteleg si sa vad rezultate.

Dimineata am ascultat un webinar in care se vorbeste despre recunostinta. Nu e primul, e adevarat dar interesant este ca in timp ce ascultam parca ceva mi-a luminat mintea si mi-au venit ganduri interesante.

Nu as fi crezut ca pot multumi si sa fiu recunoscatoare unui om care nu a stiut decat prin vorbe aruncate sa ma faca sa plang, sa fiu nefericita sa ma simt ultimul om de pe planeta, ca sunt o mama rea, nu sunt buna.. Sincer, nu pot crede ca pot fi recunoscatoare si sa-i multumesc ca a fost cum a fost, care m-a judecat timp de 24 de ani cine sunt, cum sunt, cum ma imbrac, ce spun, de unde vin, cine a fost familia mea, etc. 

Dar daca intrebati acest om, el va spune ca e bun si nu a facut rau nimanui. ca e cel mai bun om la suflet si ca eu de fapt sunt asa si pe dincolo. Asa sa fie.

Da, ii multumesc pentru ca daca nu ar fi fost asa, eu nu as fi facut multe lucruri in acesti ultimi 5 ani din viata mea: nu mi-as fi dovedit mie ca pot tine casa, intretine 2 copii, nu as fi vazut atatea locuri minunate in oras, nu as fi fost la fotografiat, nu as fi stiut de pasiunile mele, nu mi-as fi terminat un master frumos, nu mi-as fi reparat dantura, nu as fi ajuns la doctor sa-mi vad de sanatate, nu as fi cunoscut omul predestinat mie. Nu as fi avut lucrurile pe care le am acum si multe altele.

Da, ii multumesc pentru ca a divortat, a plecat de acasa si s-a purtat cum s-a purtat. Ma bucur ca mi-am dat seama ca in orice rau exista si un bine.

Voi fi vesnic recunoscatoare. Desi, pare ciudat ce scriu dar abia dimineata mi-am dat seama cum stau lucrurile. 

De ce sa ponegresc eu un om aiurea? De ce il fac pe el vinovat de nefericirea si esecurile mele?

Singura vinovata in povestea asta sunt doar eu. Faptul ca am ales sa-i permit vorbele si faptele eu sunt de vina. Alegerile gresite au urmari. 

Ce tarziu am inteles aceste lucruri pentru ca am irosit 20 de ani din viata mea aiurea, eu mi-am irosit potentialul, visele si pasiunile. Am lasat un om sa ma schimbe, nu e el de vina. Doar eu ca am permis si m-am lasat dusa de val. Nu am cercetat fiecare decizie, nu am cercetat din primul an toate vorbele lui. Nu am stiut sa vad consecintele acceptari, compromisurile si ce efecte in timp au anumite vorbe aruncate. Controlul, lipsa de libertate. Pentru asta sunt eu vinovata. A fost tare usor sa-l invinovatesc pe el ani de zile, cand de fapt vina la mine a fost mereu. 

Iata si filmuletul care mi-a deschis oarecum mintea:

 

Ma bucur ca am reusit sa vad aceste lucruri in aceasta dimineata.

Ma simt impacata intr-un fel cu mine si ma straduiesc sa nu mai fac alegeri gresite. 

Cel mai trist este ca prea tarziu mi-am dat seama ce se intampla de fapt.