45

45 poate nu inseamna foarte mult, e doar o cifra in final. Insa, e prima oara cand am facut eva inedit de ziua mea: sa fotografiez cerul dimineata imediat dupa trezire.

Ce as putea sa scriu este ca parca ma simt intr-o lumea ireala, de altfel ca foarte multa lume banuiesc ina aceasta perioada si pentru ca trebuia acum sa fim la munte in mod normal pentru ca asa planuisem o atasez niste fotografii facute anul trecut din locurile unde voiam sa ajung.

Sunt fericita pentru ca... am oameni care se gandesc la mine si ma apreciaza si tehnologie

Sunt plictisita pentru ca.... zile monotone

Sunt obosita pentru ca... tot astept ziua liberarii

Sunt furioasa ca... multi oameni trateaza cu superficialitate acest virus, mai ales in magazine

Sunt multumita de mine pentru ca... am un dar cu care m-am nascut... insa nu am reusit sa-l valorific nici pana azi la 45 de ani...

Sunt recunoscatoare ca.... am privit cerul dimineata, am oameni care tin la mine, oameni care ma iubesc si nu sunt chiar singura pe lumea asta mare Universului ca iubesc ce am si ce am reusit sa construiesc in cei cativa ani buni de cand am parasit acea casa in care am crescut si am reusit sa devin aproape ceea ce am dorit, fireste cu ceva greseli pe langa.

Fiecare cu darurile sale, visurile sale, soarta lui si inteligenta sa. Sunt multe lucruri care nu pot fi explorate de oricine.