Umbrele trecutului.

Cand umbra trecutului te urmareste pas cu pas, iti pare viata o nebunie fara leac.
Pasesti mai departe, incerci sa zambesti, dar ceva din trecut te trage inapoi si iti sterge brusc acel zambet de fericire ca te-ai regasit din suflet.
Nu, nu exista zambet dupa un trecut cu suferinta. Nu exista un soare dupa acea furtuna cu fulgere. E doar o iluzie, o amagire.
Fericirea nu mai exista dupa ce inima ti-a fost facuta in mii si mii de bucati.
Exista doar, poate razbunare sau inertie.

Nimic nu te poate si nimic nu iti mai poate fi dat dupa lacrimi si dureri. Nimic.

Esti doar produsul propriilor tale vorbe, fapte si dorinte.
Culegi ce semeni.

Ai nevoie doar de liniste. De o mica singuratate,
Iubire nu mai poate exista dupa ura.
Asa ceva doar in povesti ai sa mai vezi.
Prostia se plateste. Cu ce sau cum? Cu lacrimi, neputinta, suferinta.

Inchide macar poarta sufletului, oricum, lumina nu mai poate patrunde acolo de la nimeni dupa ce a fost adus intuneric.