Sper din suflet ca depresia asta sa nu mai vina in vizita la mine. Abia astept sa treaca saptamana care urmeaza pentru ca ne pregatim ghetele.
Mi,am pus o dorință. Sper ca bunul Dumnezeu sa ma ajute. Amin.
Duminica dimineață
Cam friguroasă si cu puțină ceață.
După săptămâna asta pot sa zic ca starea de bine a învins starea de depresie.
Am reușit să ma ridic, sa fiu mai bine.
Vine luna decembrie. Doar o zi ne desparte. Maine e Sfântul Andrei. Vom vedea ce vreme va fi.
Speram sa ieșim puțin din casă.
Planuri mărețe nu am pentru luna decembrie momentan.
Vreau doar sa fim bine.
Cred ca am nevoie de mai mult sprijin moral decat am crezut dar ceea ce nu inteleg eu, de ce trebuie sa fie din exterior si nu reusesc sa il am din interior. Ce e asa greu sa ma axez pe lucrurile esentiale? De ce am nevoie de validarea anumitor oameni? De ce trebuie sa vina cineva si sa ma intrebe: ,,de ce nu mai lucrezi/scrii? ai talent, de ce nu faci nimic?,,.... uite ca nu fac nimic pentru ca vin unii si altii si ma izbesc cu capul de peretii, metaforic, nu am putere suficienta sa ma conectez cu mine si cu toate gandurile mele, zbuciumul meu, frustrarile mele pe care nu reusesc sa le ignor si ma fac una cu pamantul. Si normal ca, cine sa fie langa mine cu atatea probleme existentiale. Studiul meu legat de Camil Petrescu s-a intrerupt, nici nu am catadicsit sa imi iau acasa cartile dupa care incepusem sa fac cercetare. Nimic nu am mai miscat.
In schimb, am reusit sa fotografiez destul de des in ultima perioada, am reusit cat de cat sa ma aliniez partial cu pasiunea mea de o viata care e de fapt parte din terapie personala. Lucruile sunt mult mai grave decat credeam. Se pare ca toate evenimentele din ultimii ani m-au zdruncinat destul de bine incat sa nu reusesc sa imi revin cum trebuie, sa fiu un om normal, sa nu mai fiu o ciudata care prefera sa scrie in patru pereti decat sa se duca in cluburi sau cafenele. Ma straduiesc sa fiu puternica, imi iese de multe ori si chiar uneori pare ca sunt super bine, mai ales atunci cand fac fotografie, scriu si am cui sa scriu tot ce am pe suflet.
Cineva m-a sfatuit sa nu mai scriu pe blog ce am in minte si in suflet, aici se dau doar chestii artificiale, lucruri care nu privesc framantarile tale sufletesti. Din pacate, am dezamagit acea persoana care a vazut in mine ceva sclipitor, ceva bun, acea sclipire care nu reusesc sa o valorific. Au trecut anii peste mine si nu am reusit sa fac nimic cu acea sclipire. Inca am speranta ca voi face totusi, dar cred ca trebuie sa ma agat de cineva sa fac chestia asta! Se pare ca singura nu tine.
Curand intram in luna decembrie, sper sa reusesc sa ma adun si ma apuc de treaba!
Ziua de azi m,a întristat teribil. M,a facut sa ma simt atat de mică și una cu pământul pentru ca imi doresc lucruri imposibile de realizat si as vrea sa înțeleg de ce eu nu am ce au alții.
Incerc sa înțeleg de ce statutul asta de femeie divorțată cu doi copii atrage doar oameni nepotriviti în viata mea. Oare Dumnezeu nu reușește sa,mi trimita un om curat la suflet?
O fi asa greu?
Nu stiu de ce azi mi,am reamintit de anul 2010 când au început necazurile sa curgă lanț.
Am atâtea întrebări fără răspuns și azi.
Inima e trista azi.
Imi amintesc primele mele postari pe acest blog si nume dat metaforic de frunze este asociat de fapt vietii mele, la ceea ce am avut, am si voi avea.
Ce m-a marcat in ultima perioada este cum oamenii le este usor sa fuga si sa nu lupte, cum le place sa ia in ras viata si oamenii din jurul lor. Interesant este ca nu am reusit sa scriu pe blog dar scriu pe caiet, insa aici parca ma simt mai inspirata si scriu lucruri pe nume.
Ceea ce am observat pe strada, in mijlocele de transport, in magazine sunt oamenii care din ce in ce sunt mai agresivi in priviri, care nu le pasa, ignora acest virus, ignora recomandarile, rautaciosi si cinici.
E foarte trist ceea ce vad atunci cand ies pe strada, cand am nevoie sa ies dupa cumparaturi sau la job cand este necesar. E trist. Cum oamenii parca au luat drumul Intunecatului si nu a lui Dumnezeu.
Cum ai putea sa poți fi autentic intr,o lume în care copiatul e la modă?
E o întrebare pe care mereu eu mi,am pus,o adeseori.
De ce as vrea musai sa fiu în rand cu lumea? Ca sa ce?
Sunt lucruri pe care as vrea sa nu le fi făcut. Sunt lucruri care le,am amestecat si am eșuat.
Ce e omul fără vise? Dar sa fie visele proprii nu ale altora.
Creionează destinul după ceea ce iubești și nu invers.
Nu implini visele cuiva. Devii ceea ce îți dorești. Acel ceva te urmărește si in umbra viitorului.
Când ai impresia ca cerul e doar negru și fara pic de albastru nu înseamnă că e sfârșitul.
Nu înseamnă că visele nu pot fi înlocuite.
Nu înseamnă că ziua nu are si un sfârșit.
Nu înseamnă că nu o poți lua de la capăt a doua zi.
Furtuni si ploi în suflet poți avea dar speranța zilei de mâine nimeni nu o poate tine cum o ti tu în minte.
Furtuna zilei de azi devine seninătatea lucrător de mâine.
Un singur lucru sa nu lipsească din viata unui om: iubire.
Privesc zilnic cerul. Vorbesc cu inima și pun o mie de întrebări legate de viitorul incert.
As vrea sa știu cum sa pictez pe o plansa în culori mai frumoase viata mea și oamenii mai frumoși la suflet.
Oare unde e acel om promis de Dumnezeu sa,mi fie scut si plin de iubire părintească, prieteneasca si amicală
Unde este acel timp promis mie de Dumnezeu?
Unde sunt toate acele vise de acum 35 de ani? Cum de au murit?
Cerul care plânge în unele zile poate doar pentru mine și atât.
Minciuni și promisiuni inexistente. Unde este acel sprijin promis mie?Unde sunt acele zile senine si fara umbre ale trecutului?
Frunzele mele acum sunt si pe blog....
Momentul meu de azi.
Nu,mi sfarama sufletul în două două din vorbe. Fii asa cum esti!
Zâmbește mereu.
Nu pierde timpul dând explicații.
Elimina oamenii josnici din viata ta. Invata sa ignori anchetele virtuale. Nu mai fi victima mișto urilor virtuale.
Învață să te rogi. Învață să nu mai ceri ceea ce inca Dumnezeu nu iti dăruiește.
Lupt sa elimin critica si reprosurile.
Sa ai curaj!
Curajul de a fi si incepe un drum strain tie.
Nu renunta la visul tau. Dar degeaba daca nu faci si ceva pentru el. Te blochezi in lucruri fara valoare si in oameni care au impresia ca tin la degetul mic intreg univers. Nu fi lacom si nu cauta sa fii ceea ce nu esti. Fa ce iti place. Fii tu. Crede in propria poveste si du-o mai departe.
Lasa imaginatia sa curga, scenarii si ganduri. Elibereaza-te de vibratii negative.
Sa traiesti asa cum iti place!
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ...
