Rezist eu cumva

Cum e sa nu scrii pe blog si in alt caiet?
Nu e bine deloc.
Ultima perioada nu am fost deloc ok.

Fiecare in felul sau cu frustrari, refuz si multe reprize de nervi.

Nu am fost adepta scolii acasa. M-am trezit deodata in fata a unei, nu i-as spune provocari, sarcini impuse si fortate. Pentru unii e ok. Pentru altii cred ca deja isi iau campii. Daca pana acum ma plangeam de una si alta, cred ca abia acum ma pot plange SI lamenta. Ce-i mai rau este ca nu am pe nimeni alaturi permanent. Am stricat si o relatie de curand. M-am trezit brusc iar singura. Depresia e la ea acasa de ceva vreme. Ma simt ca nu mai pot controla emotiile, nu mai pot controla refuzurile repetate si vreau de azi sa invat sa traiesc fara relatii in viata mea. Mi-au adus doar necazuri, lacrimi si depresii. Nimeni pare sa nu inteleaga ce am nevoie, parca suntem dusi in alta dimensiune.




Dar sa revin la cea mai urata perioada din viata mea. Scoala acasa cu copiii. Am un milion de reprosuri si nu doar. As umple blogul cu astea, insa am decis sa iau lucrurile asa cum sunt si sa fac ce pot si cat ma pricep.
Azi m-am blocat la tema baiatului de la chimie, nu am reusit sa-l ajut. Manualul e o porcarie. Manualele de pe care am invatat eu acum 32 de ani nu se compara cu cele de azi unde elementele chimice sunt puse vraiste in pagina, un haos de nedescris in manualul de chimie. Nici nu se compara cu manualul de chimie din anii 80.Daca nu ma credeti aruncati o privire la link-ul de mai jos:

MANUAL DE CHIMIE INAINTE DE 1989

In calitate de parinte ma simt depasita de situatie. Ma descurc foarte greu, insa reusim sa facem cate ceva.
Cel mai rau e se mai lasa cu lacrimi, nervi si stres.

Abia astept sa treaca perioada asta.
Nu au scoala on-line si e foarte rau!

De toate

Nu am reusit sa mai scriu de ceva vreme, iar... adevarul este ca m-a luat pe nepregatite tot ce se intampla acum. Daca initial credeam ca totul e doar gluma proasta sau doar ceva care e firesc sa se mai intample acum nu mai privesc asa lucrurile.

M-a trezit brusc fortata sa stau acasa cu copiii. Restul colegile, in mare parte friciti pe undeva. Ei bine eu nu sunt deloc fericita ca stau atata timp acasa. Zilele sunt cam toate la fel. Aceleasi rutine plictisitoare deja. Mai sunt si zile cand ma mai motiveaza cate o amica, un amic sau cunostinte mai apropiate prin mesaje si incurajari. Slava Domnului ca nu sunt chiar singura.

Subiectul frustrant si cu care ma lupt sa-l iau ca atare: scoala acasa cu copiii. Foarte greu merge. Zile cand totul pare ca mers ca pe roate, zile cand imi fine sa ma urc pe pereti nu alta. 

Am dimineti proaste si fara chef, dimineti cand am energie si chef de a face cu copiii activitati si teme.

Ma bucur ca am acest spatiu sa ma plang pentru ca asta fac acum. M a plang, ma descarc si pe urma o iau de la capat cu energie pozitiva. 

Adevarul este ca cheia la toate este doar organizarea timpului. M-am straduit sa fac un mic orar sau un fel de caiet unde trec pe zile ce fac copiii pentru scoala. 

Sincer, va scriu ca profesorii au impresia ca am energie inepuizabila ca parinte si au impresia ca pot face totul cu doi copiii de una singura. Acum chiar mi-ar fi fost bine sa am un barbat langa mine si copii. Asta este. Nu e usor sa gestionezi starile, emotiile si comportamentele diferite ale copiilor. Abia astept sa treaca perioada asta.

Ma lupt sa inteleg tot ce se intampla, pur si simplu e ceva care nu poate fi controlat total. Probabil simt nevoia sa stau mai mult sa scriu si sa citesc decat sa imi bat capul cu scoala acasa. Am alocat maxim 2 ore pentru baiat si 3 ore pentru cea mica pe zi. Pe rand, altfel nu merge.
Activitatile comune sunt doar vizionarea anumitor muzee virtuale sau alte filmulete educative de pe youtube recomandate de la scoala.

Astept sa intre totul in normal. Pur si simplu e ceva nici nu stiu cum sa descriu ce simt, poate neputinta sau soc.
Internetul e plin de fenomenul si flagelul acestui an care parca se extinde tot mai mult. Ii doresc enorma sa gasesc puterea si forta de nu ceda psihic. Am avut cateva caderi scurte insa noroc ca am cativa oameni in viata mea care ma ajuta moral mult. Conteaza.

Ultimile fotografii facute acum o saptamana si ceva.

Jurnalul unei femei simple (5/2020)

Azi
Sambata, 14 Martie, orele diminetii

Afara
E innorat, cerul e un pic colorat spre gri. Frig putin.

Ma gandesc
Partea buna a acestei perioade este ca, mai multa liniste pe strazi, in metrou si pe la job. In magazine nu prea e ok.

Sunt recunoscatoare
Pentru ca Dumnezeu nu ma lasa la greu. Cand imi plange sufletul, cineva de nicaieri apare si ma ridica.

Multumesc, Tie Doamne ca te gandesti la mine si imi raspunzi la chemarea mea. Amin.

Activitatea preferata

Fotografiatul este principala, fara parca nu sunt EU, e tarapie, relaxare si chiar mai nou invatare. Singurul lucru bun mostenite de la Tata pe care l-am urat de mica, din ziua in care am aflat ca totul era o minciuna in jurul meu (8-9, ani si ceva luni).... si acum imi amintesc cuvintele lui:

 '' aveam de gand sa iti spunem cand te faceai mare...''

Ce planific
Am un doua rafturi in dulap cu haine de a'le copiilor sa le aranjazez, triez si ordonez frumos pe raft. Sarcina demult in asteptare.

Imi doresc
Sa treaca cu bine nebunia asta cu virusul asta ciudat. Prea multe drame, prea multe povesti fara niciun sambure de lupta la unii.

Ce mai citesc
Lucrez cu Zen

Ascult



Am descoperit-o de curand pe Doamna. E misto, spune chestii super.




Citate:

Fotografii:

Suflet gol

Cand iti simti sufletul gol si ranit, niciodata, dar niciodata sa nu il pleci decat in fata ta si doar a ta.

Sunt oameni cu suflet de gheata, oameni care nu le pasa de ce au in jur, pot pierde orice dar nu ce este al lor si sunt doar pentru ei.

Sufletul nu il da oricui. Sunt oameni care iti fura sufletul, il ia, il raneste si-l il calca in picioare dupa bunul plac. Nu lasa sa te ingenuncheze asemenea oameni.

Sunt oameni care nu inteleg ca ai un suflet, ai sentimente si trairi. Nu cauta iluzii si sperante in oameni care te judeca si dau cu tine de pereti la prima ocazie.

Ia-ti timp. Lasa inima sa fie libera. Nu o incatusa cu un nume care nu te merita. Undeva, intr-un colt al orasului sau mai departe poate e cineva care Universul ti l-a trimis sau il va trimite. Rupe ziua de ieri in trei si pe cea de azi in doua, ca cea de maine sa inceapa intreaga fara ceva din cea de azi.

Nu-ti pleca capul decat in fata EU-lui tau.

Iubeste, spera si viseaza...
pentru ca soarele este la deja in drum spre tine si daca bate, de ce sa nu-i deschizi?

sursa foto:
Ottoman Imperial Archives
Intrarea în Marea Neagră, 1855

Miercurea fara cuvinte - lumini, umbre, linii

Azi despre modele feminine

Menționez că, nu mă victimizez prin aceasta postare. Relatez doar o situație, o stare și scriu acest lucru pentru că am primit și primesc mereu mesaje de genul acesta.
Pentru ca e o zi importanta si speciala pentru noi femeile si pentru cele care snt mamici am ales azi o postare despre Doamnele care m-au inspirat din adolescenta pana in prezent.

Fireste, fiecare are povestea sa. Eu am inlocuit drama mea cu una mai optimista si mai cu emotie, am cautat sa inlatur tristetea si dezamagirea cautand modele in alte femei.

Sigur ca, femeia caruia ar trebui sa ii multumim, sa-i facem cadouri si alte asemenea e femeia care ne-a dat viata. Ei bine, desi am depasit trauma copilariri si adolescentei, ziua de 8 martie ma urmareste ca o umbra oriunde as fi si orice activitate as face.

Pentru mine ziua de 8 martie nu reprezinta foarte mult. Trecutul imi fura bucuria de a primi aceasta zi cum se cuvine.

Cine si cum m-a format? 

Voi scrie ca singura Doamna din familie este bunica mea. Ii raman recunoscatoare si azi ca exist, ca mi-a insuflat pasiunea pentru carte si citit. Imi pare rau ca nu a trait suficient cat sa ma formeze pana la capat. Boala a rapus-o cand aveam eu 11 ani si jumatate. 

Ii dedic aceasta postare integral.

Datorita ei traiesc azi si respir, ma bucur de culorile cerului si de locul in care lucrez, chiar daca viata personala e vraiste.

Am din biblioteca ei pastrate cateva carti la care tin foarte mult. 

Doamna mea, bunica mea a fost o  rusoaica luptatoare si foarte muncitoare. O curte si o casa ingrijita cand traia, mancare gatita cum trebuie, obiceiuri bine stabilite, reguli si disciplina riguroasa dar care nu a putut fi urmata si de mine dupa moartea sa. 

Am devenit un adult cu traume, tristeti si multe esecuri in relatiile cu oamenii.

Din pacate, nu mai stiu numele sau de fata, cel rusesc. O chema Ioana. Anul acesta in cinstirea memoriei sale am sa scriu un articol despre rusi si despre Rusia. Chiar daca Rusia este o tara de multi poate evitata, limba ignorata eu o iubesc. Originea mea si istoria ei,ar merita sa ma ocup mai serios.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, draga mea bunica!

Un alt model feminin care l-am descoperit destul de tarziu este Cella Serghi:

Cella Serghi

Sigur că va puneți întrebarea despre femeia care m,a născut. Ei, bine din cauza egoismului și a banilor, a ambițiilor prostești ale părinților, ale femeii care m,a născut că a cedat sa nu mă crească cu fiica sa mai mare și tatălui meu de a nu plăti pensie alimentară, a preferat să nu mă lase să cresc cu femeia care ar fi trebuit să,i spun mama, am crescut purtata in mai multe case și mult printre străini în diferite zone ale Bucureștiului și în doua zone a țării: Dâmbovița și Ardeal mai mult printre străini, iar după ce am împlinit 17 ani pentru că  doar  a divortat de mama vitrega, doar in orașul București.
 Partea buna a dramei este că am cunoscut viața la țară, fel de fel de obiceiuri și am văzut multe lucruri, locuri și oameni.
Partea rea este că nu am făcut carieră, nu am reușit să mă ridic singura financiar și nici acum nu reușesc să fac asta. Trecutul, umbra lui și tot ce a fost mă trage permanent în jos.
De aceea, nu voi putea niciodată să o înțeleg pe femeia care mi,a dat viață cum a putut și poate sa trăiască fata să știe de celălalt copil al său ce face. Nu înțeleg. As vrea să o înțeleg dar nu reușesc. Mă depășește.
Viața merge mai departe cu bune și rele.
Ceea ce am învățat este că nimeni nu vine sa te ia de mână și să îți spună:
"viata e frumoasă, hai  sa construim împreună o alta mai frumoasă pentru că îmi pasă de tine să îți fie bine! ".
Așadar, e o zi oarecare!
Privește cerul! Chiar dacă plouă în suflet!

Jurnalul unei femi simple (4/2020)

Pentru astazi
Sambata, orele diminetii.

Afara
Ceva mai cald fata de ziua precedenta. Se pare ca, vremea va tine cu noi si ne permitem o iesire cu trotineta dupa pranz.

Ma gandesc
La multe proiecte de suflet ce le-am tot amanat din cauza prostiilor, habar n-am n motive stupide.

Sunt recunoscatoare
Ca imi place ceea ce fac si ce am. Nu sunt bogata material dar am ceva al meu, ceva care ma face sa ma simt peste bogatia materiala.

Activitate preferatq
Sa privesc cerul.

Ce planific
Cred ca e prima oara pe anul acesta cand ma gandesc sa reiau cartea inceputa Jurnalele Lidiei insa vreau sa avansez putin cu gramatica limbii romane. Am inteles ca un bun scriitor obligatoriu trebuie sa cunoasca normele de baza a limbii in care scrie. Si ma tot invart de anul trecut cu ideea de a continua studiile. Posibil anul viitor.

Imi doresc
Sa fiu bine cu sanatatea pentru ca am foarte multe de facut in acest an.

Ce mai citesc
Lucrez inca cu cartea Lectii de Magie.

Ascult




Citate

“I love hearing about the creative lives of others and that’s exactly what Jen provides with each episode.”

— Tami

sursa citatului:
love-for-the-how

Planuri pentru saptamana ce urmeaza
 Pentru ca ce imi trece prin cap si nu pun pe hartie nu se prea implineste am decis sa-mi construiesc bullet journal. Functioneaza cat de cat. Saptamana ce urmeaza am multe planuri atat in ce priveste casa, copiii si eu. Sper sa am noroc cu vremea. Drumurile facute pe ploaie parca nu sunt confortabile, strica zen-ul.

Fotografii
Zilele astea am fost la fotografiat:

Muzeul Enescu

 Muzeul-Casa Filipescu-Cesianu:

 Cele mai interesante fotografii pe acest an facute. Mi-am gasit un loc drag unde am sa mai revin. Este vorba de Casa Filipescu-Cesianu. Mi-a placut tare mult cum au facut curtea. Din pacate nu am mai prins deschis si interiorul. Sper sa reusesc sa merg curand. Probabil urmatorul weekend. Sper sa nu ploua si sa pot merge.

Recomandari:
Greg Braden. Un tip super inteligent si cu multe chestii super!

greggbraden/video

Lipsa iubirii schimbă oamenii

Nu puține cărți menționează acest lucru. Lipsa iubirii te desfigurează, lipsa ei te transforma in ceea ce nu ești. Te face imun sau te face sa suferi permanent.

Nu de puține ori lipsa ei îți aduce și tristețe, anxietate și depresie. Oricât ai incerca sa te pacalesti, odată și odată tot te da cu capul de pereți.

De regulă, daca deja ai depășit pragul maxim al depresiei te poți considera un om fericit. Nu mai îți pasă, nu te mai doare și nu mai simți. Vine acel moment în care nu mai cauți iubirea unui om, nu te mai interesează iei viața așa cum este și nu faci drame că nu ai pe cineva să te iubească.
Acum înțeleg tot ce se întâmplă cu oamenii care ajung cu sufletul de gheață.
Mă doare să scriu dar în ultimii ani doar asemenea oameni am întâlnit și ce e rău că nu am reușit să devin asemenea lor.
Ar fi minunat pentru mine și sufletul meu.
As putea sa fac lucruri, activități și proiecte liniștită.
Nu as mai și nu as mai plânge. Nu as mai face drame și aș putea să,i zâmbesc viața în mod parșiv.
Ce minunat ar fi!