Jurnalul unei femei simple

Sambata
orele 10,30

Afara
E mai racoare, un pic de soare, norisori rasfirati pe cer.

Ma gandesc
Cum a trecut o luna din acest an in care nu am facut prea multe chestii prin casa.

Sunt recunoscatoare
Ca am reusit sa imi iau inima in dinti si sa merg la dentist!

Din bucatarie
Miros de cafea, cereale, ciocolata

Imi plac
Momentele in care imi revine zambetul pe buze, momentul in care imi imbratisez copiii!

Ce mai planuiesc
Ca in aceasta luna sa fiu mai organizata fata de luna ianuarie. Mi-am scos la imprimanta un planificator sa ma ajute in acest sens.

Citesc
Momentan am luat o pauza perioada asta, insa intentionez sa termin cartea lui Doina Rusti, Manuscrisul fanariot.

Recomand:
Despre biblioteca si carti

Ceea ce astept:
Sa reusesc sa duc la final tot ce am pus pe lista.

Ma uit la:



Pentru ca in ultima vreme centrul universului meu se mutase asupra cuiva si brusc m-am trezit data la o parte, asa ca a trebuit sa fac ceva, un efort urias de a reveni cu picioarele pe pamant pentru ca am o viata a mea, un job si doi copii, chiar daca sunt divortata nu am voie sa imi pierd capul dupa nimeni niciodata!

Pentru saptamana viitoare:
Sa ies la fotografiat si sa merg la o expozitie care e acum la Teatru National. Ma gandesc la mine foarte mult cum sa  fac ca aviata mea sa aiba ca centru de greutate doar pe mine si restul pe langa pentru ca daca eu sunt bine vor fi si restul pe langa mine.

Un citat pentru astazi:
Ce nu iti place tie, altuia nu face. o vorba din popor

O fotografie:

Lumea nu se prabuseste daca o zi din viata ta te ocupi mai mult de tine si de casa ta. Lumea ramane la fel si a doua zi, tot la fel merg treburile, chiara daca tu azi esti tu si pentru tine!

Ganduri

Priveste catre viitor!
Mereu imi spun si scriu sa las trecutul si oamenii din ele acolo.
Mereu ma cramponez de stari in care efectiv ma blocheaza in amintiri, unele chiar mai recente.

Ma atasez de oameni, ma agat de ei si brusc dispar. Incerc sa incetez sa fac asta, dar mereu nu imi iese. Orice imi propun, uneori nu-mi iese. Nu reusesc sa ma concentrez doar pe mine si pe copii. Mereu imi pasa de altii care nu au nicio treaba cu mine. Mereu fac aceleasi greseli, mereu, mereu.
Cum sa pun stop, cum sa nu mai repet aceleasi greseli?

Ma lupt cu mine ca mut centrul universului, dar nu acolo unde iar sa ma trezesc singura. Incep sa ma gandesc la lucruri frumoase, sa privesc din nou cerul.
In ultimul timp nu am mai vazut apusuri de soare, nu am mai iesit la fotografiat, nu am mai scris frumos pe blog, nu am mai ras cum trebuie cu copiii mei, nu am stat sa mai citesc cum trebuie.

Toate astea trebuie sa revina la normal.

Aveam nevoie de o pauza. Simt sa ma contectez cu natura, cu muzee, cu parcuri si cu mine.

Mi-e dor de zile in care stiam sa ma iubesc pe mine mai mult decat orice!

Sa am grija de sufletul meu caci nimeni de nicaieri nu vine sa ma intrebe:
 ce mai faci? cum te mai simti? cum te mai descurci? ai nevoie de ceva?

Insa, totusi in perioada asta s-a intamplat si un lucru bun: am reusit sa ma desprind de ura aceea pentru oamenii din trecutul meu care nu mai traiesc. Sunt ceva persoane incepand cu tata.
El a murit si s-a dus cu totul. Nu mai poate sa-mi faca niciun rau.
Si, atunci la ce bun sa mai tin ura?

Mi-au trebuit asa de multi ani sa inteleg asta!

Pretuieste sinceritatea unui om!

Pretuieste sinceritatea unui om. Poate ca, nu poate sa fie altfel construit, poate ca, asa a fost invatat sa fie. Oamenii care mint, isi bat joc de sentimente, te joaca cum vor ei, se joaca cu mintea. Din pacate sunt atat de multi incat ai impresia ca te afli intr-un un camp presarat doar cu maracini si balarii.

Cand dai de astfel de oameni nu trebuie sa te alaturi lor. Nu trebuie sa devii ca ei. Trebuie sa crezi in Dumnezeu si sa intelegi ca undeva exista si cineva asemeni tie. 

Undeva, mai sunt inca oameni cu suflet curat, sincer si bun. Oameni care nu iti impun limite si conditii. Limitarile si conditionarile intr-o relatie sunt cele care fac ca iubirile sa devina otravitoare. Aia nu e iubire. E doar o minciuna.

Relatiile construite pe minciuni nu au durabilitate in timp. Se rup undeva, se destrama fara doar si poate.

Pretuiti inima sincera. Pretuiti sinceritatea, adevarul si bunatatea.

Cel care va scrie zi de zi:  

ce faci, cum te simti azi si cu ce te pot ajuta!.

Acestia sunt oamenii care au cu adevarat bunatate in ei si suflet bun. Oamenii care plang, le pasa si au sentimente. Cei care pleaca dintr-o relatie fara regrete si fara explicatii sunt oameni fara suflet, oamenii car calca peste toti si peste toate.

Cand o despartire doare, doare pentru ca ai iubit acel om. L-ai iubit mai mult decat te-ai iubit pe tine.

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi
3 februarie, orele serii

Afara
E mai placut. O zi in care soarele nu prea a vrut sa se arate.

Ma gandesc
A trecut luna ianuarie in care bucuriile au disparut. Inima mai mult a plans. De ce Dumnezeu imi ofera cu portia iubire? De ce imi aduce in viata oameni care ma ranesc?

Sunt recunoascatoare
Pentru ca am vazut sufleul oamenilor asa cum este el si nu cum pare la prima vedere.

Din bucatarie
Miros de ciorba, crutoane, mazare si ceai

Imi plac
Momentele in care primesc acea doza de iubire. Copiii imi ofera in ultima vreme acesste momente.

Ce mai mesteresc
Planificarile pe hartie.

Ceea ce astept
Un suflet care sa imi poarte de grija.

Ce nu-mi place
Cand pic in starile alea depresive.

Citesc
Inca citesc la Manuscrisul Fanariot

Ma uit
La un film pe Diva Retetele dragostei

Pentru saptamana viitoare
Imi doresc enorm un miracol ca sa ies din starea asta in care m-am afundat iar. Ce-i trist in viata mea este ca totul se invarte in jurul lipsei de iubire, iubire pe care o iau de la copiii, insa uneori nu imi este suficient. Lupt cu singuratatea interioara.

Ascult

Poate ca, nu am mai scris lucruri frumoase, lucruri pozitive, lucruri minunate ci doar lucruri triste, lucruri care ma dor si ma indeparteaza de bucurii. Parca nimic nu mai este cum era odata, parca totul e atat de gri, parca totul e o ceata in viata mea, o ceata deasa din care nu reusesc sa mai ies. Uneori, se zareste la orizont drumul pe care trebuie sa merg insa brusc dispare.

Simt ca, m-am intors in anul 2015 cand totul parea ca se rezolva, parea ca viata lua sens. Nimic nu s-a schimbat. Nimic nu reusesc sa schimb in viata mea. Totul e la fel. Oricat am incercat sa ma zbat si sa aduc fericirea in viata mea, am dat-o in bara de fiecare data. Poate ca, vinovat este omul nepotrivit pe care l-am intalnit, nu eu. Poate. Dumnezeu a incurcat, Dumnezeu acum sa descurce, El mi-a adus oamenii astia in viata mea, tot el sa-i scoata sau sa rezolve problemele pentru ca eu sunt mereu cea care are de suferit. Anul trecut in ianuarie nu-mi amintesc sa fi plans atatea zile ca in acest an. Prea multe lacrimi si pentru ce? pentru cine?