luni, 19 noiembrie 2018

Prima ninsoare...

Primi fulgi de nea pe care i-am zarit in acest an au fost vineri seara. Daca nu am fi mers la lidl sa facem mici cumparaturi, probabil ca nu am fi avut bucuria de a-i vedea. Cu limba scoasa sa prindem vreun fulg ametit.
Bucuria celor mici, ma intreaba daca scoatem sania, posibil sa o scoatem curand daca va mai ninge. Dimineata am inotat chiar la propriu prin mocirla, zapada si apa. Toate bordurile pline. Balti de colo colo, apa acoperita de zapada. Nu e o experienta prea grozava.
A trecut si weekend-ul. La Guadeamus nu am reusit sa ajung, oricat mi-am dorit. Ca de obicei weekend-ul il petrece acasa fara sa ies pe undeva. Saptamana intreaga destul cat ma plimb de colo colo, serviciu, scoala si cumparaturi. 

In schimb, am reusit sa vad un film, sa fac un pic de curat, sa ma odihnesc. Copiii s-au jucat, au si iesit pana la urma. A trecut un weekend plicticos in final. 

M-am gandit mult si la scris, insaposibil sa imi fi trecut acel entuziasm avut in urma cu ceva timp. Posbil sa renunt definitv la idee. Mai nou am inceput cu fiica mea sa desenam, coloram... chestii copilaresti.

O cafea si  sa incepem saptamana cu energie si bucurie.
 Nu inainte de a medita pentru azi la umatoarele lucruri:


o postare de a lui Joyce Meyer:
Nu eşti din întâmplare în locul în care eşti. Dumnezeu te-a pus acolo ca să poţi rodi.

Meditaţi la asta azi!


vineri, 16 noiembrie 2018

Craciun binecuvantat - saptamana 1

E primul an in care ma incumet sa intru in aceasta provocare.
Sper sa si reusesc sa ma tin de ea ca de cealalta.

Propunerile pentru prima saptamana pentru mine:

De a ma pregati pentru calendarul de advent. Am facut intr-un an dar nu l-am finalizat.
- lumanaricile tot pe Irina am gasit un articol pe intelesul meu  coronita-noastra-de-advent
- De a reusi sa cumpar o biblie
- sa fac ceva deosebit cu fiica mea crafturi sau diverse activitati specifice
- sa citesc cu ea carti specifice sarbatoarei

Adevarul este ca as vrea sa fac mai multe chestii deosebite dar din cauza oboselii acumulate nu reusesc decat partial sa ma ocup de aceste activitati.

Mai am si terapia fiului meu. Programul de dimineata se pare ca nu e punctul meu forte. Am incercat sa ma trezesc mai devreme si nu merge. Mai devreme de 6,30 nu reusesc.

Daca la provocarea din octombrie am reusit cu fiica mea sa cumparam o candela, sper in aceasta luna sa reusesc sa cumpar si o biblie.



Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa reusesc sa fac curatenie in acest weekend, macar partial. De asemenea, mi-am propus sa merg la Gaudeamus, insa din pacate bugetul nu imi permite si acest lucru.
Nu am reusit sa fac aprovizionarea cu ce trebuie. Tot in acest weekend am planificat.

Voi incerca si ma voi stradui pe cat posibil ca anul acesta sa incerc sa nu mai ignor sarbatorile cum am facut de cativa ani incoace din n motive personale.

In saptamana asta vreau sa gasesc si colindele de craciun, am cateva CD-uri cine stie pe unde ascunse.

joi, 15 noiembrie 2018

Miercurea fara cuvinte....





Obiceiuri si provocari

Citind azi o postare de a Irinei si inca a unei bloggerite de afara care a lansat niste provocari deja aici: christmasblogchallenge
 unde am gasit minunate fotografii tot felul de chestii haioase...


Ei bine, intrebarea mea este alta al carui raspuns nu stiu daca il voi gasi prea curand: pana anul acest uram sarbatorile, am avut tot felul de depresii sic aderi, nici nu prea m-am agitat prea tare sa fac chestii de Craciun. Am incercat, insa o lasam balta imediat.

Ma intreb ce mai inseamna pentru mine Craciunul si sarbatorile aferente lui?

Sigur, il pot sarbatori pe blog, facebook si poate cumva ma pot motiva sa fac ceva acasa pentru copii.
Ciudat este ca, anul acesta am inteles ca e o sarbatoare care trebuie privita altfel, cu alti ochii si cu un motiv diferit fata de cel pe care il aveam pana anul asta. Anii trecuti am considerat-o inutila, urata si enervanta din cauza la ce mi s-a intamplat de-a lungul anilor. Din cauza necazurilor avute si nu numai.

Mi-as dori anul acesta cumva sa nu mai cand iar in depresie sau tristete de sarbatori sis a am ceva actiune, activitate si bucurie ca vin sarbatorile. Sa nu mai raportez totul la ce s-a intamplat, sa nu mai vad Craciunul ca pe ceva inutil ci ca pe ceva magic, ca pe o sarbatoare care sa aduca liniste si pace in suflet si in casa.
Anul acesta am gasit un motiv mult mai frumos care sa ma faca sa ma bucur de sarbatori, un motiv care m-a ajutat mult sa trec anul acesta prin multe incercari si probleme financiare. Da! Anul asta voi celebra cumva, gasesc eu modalitate de sarbatori cea mai magica si miraculoasa sarbatoare Craciunul.

Mi-am promis ca anul acesta nu voi mai face scene si mofturi si ca voi sarbatori si celebra altfel pentru ca sunt datoare lui Dumnezeu pentru tot ce a facut acesta an pentru mine. Sunt multe de scris. Insa, ma voi opri aici. 
Da, voi sarbatori in acest an toate sarbatorile pentru ca indiferent de probleme si necazuri, Dumnezeu va fi mereu alaturi de mine si ma va scoate mereu din incurcaturi. Ca semn de multumire macar atat sa fac si eu: sa celebrez sarbatorile.

Asa ca, pornim la drum de maine sa celebram cu tot ce este nevoie.

Asa cum v-am obisnuit nu voi porni singura la drum ci alaturi de cateva mamici bloggerite care mi-au fost alaturi in aceste luni, nu foarte usoare. Sper si ele sa raspunda la provocarea deja lansata de Irina, Laura si sper sa mai gasesc... le adaug imediat ce prind de veste.

Intr-o alta postare voi povesti ce as vrea eu sa fac in prima saptamana a provocarii.
Dar pana atunci as vrea sa scriu despre pasiunea mea care imi aduce starea de bine: fotografiatul...
Zilele astea am reusit sa merg in doua reprize la fotografiat. Simteam nevoia sa ma desprind un pic de rutina zilnica. 
Ceva deosebit am fotografiat la Muzeul Ion Mincu din cadrul Universitatii de Arhitectura. Din pacate muzeul este inca inchis. As vrea sa va scriu ca sunt mai multe exponate acolo, unele nu le-am vazut inca. Am remarcat lucrari interesante.




Sa fim sanatosi ca le vom vedea pe toate.



sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Jurnalul unei femei simple

Pentru azi
10 noiembrie 2018, orele pranzului

Afara
Putin mai rece, senin, cu putin soare...

Ma gandesc...
Cum am reusit in ultima luna sa ma concentrez mai mult asupra, in acelasi timp si asupra copiilor.

Din locuri din care invatam...
Sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem deja.

Sunt recunoscatoare... 
Pentru ca am trecut cu bine aceasta saptamana destul de incarcata si pentru ca printre altele am gasit timp putin si pentru mine. Sunt recunoascatoare pentru terapia lui V. Sunt recunoascatoare pentru ca pot fotografia din nou si scrie. Am avut o perioada foarte grea cu sanatatea si nu am mai putut sa fac multe din lucrurile pe care le incepusem cu ceva timp in urma.

 Din bucatarie...
Miros de cafea, iaurt cu cereale si paine prajita.

Citesc...
O carte nostalgica si plina de drame interioare: Straini de Beatice Holdon.
Sper sa reusesc sa o si termin pana la Craciun, la cum citesc eu...

Ceea ce astept...
Sa reusesc pana la finalul anului sa cumpar cateva lucruri in casa. Am o mica lista de anul trecut facuta. Acum o refac din nou, ca tot vin sarbatorile de iarna.


Ce mai mesteresc...
Terapie cu V. Fise, tabele, liste....


Ascult...




In casa...
Putina dezordine, un pic de frig si multa treaba de facut.

Unul dintre lucrurile mele preferate...
Fotografiatul cladirilor vechi, fantanilor arteziene vechi si cerul cu ale lui schimbari.

Ce nu-mi place...
Sa stau la cozi, sa se blocheze usa de lift si sa nu imi pot duce la final unele din lucrurile puse pe lista.

Vreau...
Sa am mai multa rabdare cu anumite situatii.

Mi-as dori sa...
Sa plec un weekend din oras cu copiii. 

Planurile de weekend...
Terapie cu V., ordine prin casa, cateva momente speciale cu Bia, ordine in dulapurile cu haine si sa pun conopida la murat.

Un articol pe care il citesc...
Nu exista o cale catre fericire. Fericirea este calea 

 O fotografie draga mie...


Un extras de pe un blog din afara...
 
I-ați un moment să stai liniștit în recunoștință pentru tot ce ești. Faceți o listă a tuturor calităților, talentelor, momentelor de dăruire, de îngrijire, de bunătate, de frumusețe, de strălucire, de creativitate pe care le-a dat propriul vostru. Lăsați lista să depășească.

sursa: /6-simple-steps-to-love-yourself-more/ 6 pasi simpli ca sa... 

Atmosfera aia...

Nu am reusit niciodata sa inteleg oamenii care adora atmosfera din cluburi, restaurant. Nu stiu de ce nu am putut sa fiu si eu un om ,,normal,,. 
Mai degraba as merge la fotografiat cladiri decat in cluburi de noapte. Unii merg sa danseze altii sa socializeze sau mai eu stiu altceva.
In orice caz, mereu am considerat o pierdere de timp sa stai intr-un loc cu prea multe lumini si fum. Dar multora le place, e un stil de viata al lor. 
Ei bine, eu nu am reusit sa intru in mediul asta, nu ma prinde. Nu-mi plac petrecerile, adunarile, pur si simplu ma deprima, nu le gasesc rostul la unele dintre ele. Sigur, aniversarile sunt prilej de revedere cu cei dragi, dar nu despre asta scriu, astea sunt normale si firesti.

Incerc sa inteleg de ce unii prefera sa-si petreaca timpul atat de artificial?
Nu am reusit sa vad nimic bun in ceea ce se intampla in cluburile de dans. Parca e o scena cu niste actori neplatiti. Un cerc vicios.

Postarea a inceput de la un slogan stupid citit azi pe facebook legat de familie.
Am ajuns in era in care fiecare face cum il taie capul, se gandeste doar la el sa-i fie bine. Sa oferi cam greu, sa astepti sa ti se daruiasca si nu se intampla atunci nu esti bun de nimic ca om.

Multi oameni au ajuns sa prefera singuratatea, sa traiasca viata in alt mod decat cel normal si firesc. Multi fug de relatii, fug de responsabilitati, le cresc nivelul de nepasare.

Ceea ce ma doare pe mine nu este faptul ca unii prefera sa bantuie noaptea cluburile ci falsitatea oamenilor, rautatea si egoismul care tinde sa creasca si mai mult.


De exemplu, ieri pe un grup cineva postase o chestie care ascundea de fapt un sondaj, era o chestie de market dar nu stiu cati si-au dat seama, fireste ca s-a ajuns la comentarii rautacioase si nepotrivite. 
Trebuie sa invatam sa privim si ce se ascunde in spatele multor lozinci si postari gen citate.

Sunt oameni care nu mai iubesc simplitatea si nu mai pot darui din suflet si fara sa astepte ceva la schimb.
Se spune ca atunci cand daruiesti cuiva ceva se intoarce inapoi de la alta persoana in alta perioada de timp.

Si asa este.

miercuri, 7 noiembrie 2018

Miercurea fara cuvinte - Vis de toamna, vis de copil


Provocarea continua si in aceasta luna...

Dragii mei, luna trecuta am avut bucuria sa particip la o provocare lansata de Irina de la Dulce Casa Caminul-tau-un-colt-de-rai incheierea provocarii. 
O provocare care mi-a schimbat cumva si atitudinea destul de mult fata de anumite lucruri si persoane. Poate ca schimbarea era ea deja in proces dar se desfasura prea lent. 
Insa, cert este un lucru ca nimic nu a fost in zadar. Lasand la o parte ca Irina premiaza pe cei implicati, premiul cel mai frumos este acela ca am reusit sa ma regasesc pe mine si sa ma adun cumva din haosul in care pluteam acum o luna si ceva. Pe langa asta si ceea ce se numeste validarea propriei persoane.
De aceea am decis ca aceasta provocare eu sa o continui si sa nu las ceea ce am inceput luna trecuta ca si cum nu a fost si nu a existat.

Sigur, m-am apropiat mult de religie, de Dumnezeu si de multe lucruri simple. 
Avem mult de lucrat cu noi. Ceea ce e pe cale de disparitie este educatia. Pentru ca sa fie bine, curat si ordine inainte de toate avem nevoie de reeducare.
Sa-ti aperi valorile tale, patrimoniul tau ai nevoie de educatie mai ales.

Imi place sa scriu si am multe lucruri de scris in aceasta saptamana, noutati si evenimente de cultura.
Mai am si ceva de prezentat pe blog, insa mai spre jumatatea lunii. 

Obiceiurile lunii octombrie vor continua.
Fiind miercuri azi, mi-am amintit si de provocarea Miercurea fara cuvinte... o mai sar din cand in cand...

Gasesc momente de bucurie si liniste in scris, fotografiat si citit lucruri minunate, simple si fara artificii.

Azi va impartasesc bucuria ca fiica mea ii place sa deseneze. 
Vedeti fotografia in urmatoarea postare.

luni, 5 noiembrie 2018

Luni, prima din noiembrie

Nu stiu de ce pentru multi ziua de luni este ingrozitoare. pentru mine e ceva benefic si ceva de are ma pot bucura. E ziua cand ies din amorteala weekend-ului si incep planuri noi, obiective si idei noi.
Obiceiuri noi si alte lucruri importante pentru mine.
Daca in fiecare nimic poti gasi latura importanta acelui nimic atunci poti spune ca viata o traiesti la maxim.
In lucrurile marunte si banale se gasesc momentele de bucurie si implinire.

Pentru mine ziua de luni e mai importanta decat restul zilele. Fireste, in noi sta puterea de a o face importanta. Dupa o dimineata intensa si plina de bucurie cu o achizitie de carte (va postesc eu intr-o postare separata) pare a se anunta o saptamana mult mai bogata in momente de bucurie si implinire.

Lucrurile bune nu vin mereu la voi intamplarii. Multe dintre ele le mai facem si noi sa vina.

Luni este ziua cand ne adunam fortele, ne reactivam simturile si incepem sa ne punem in aplicare toate strategiile pe care le avem pentru a ne implini obiectivele.

Obiectivul saptamanii: validare/apreciere
Sa invat sa ma apreciez mai mult, sa am mai multa incredere in visele mele.

Va las un articol in acest sens:
Nevoia de apreciere si aprecierile

Un citat:
 
"Aprecierea şi recunoştinţa nu înseamnă doar folosirea cuvintelor "Mulţumesc", "Apreciez" sau "Sunt recunoscător", ci mai mult, contează intenţia de a valoriza oamenii şi evenimentele din viaţa ta. Când spui de exemplu "Tot ce mi se întâmplă este spre binele meu", asta arată recunoştinţă faţă de orice eveniment ca având o conotaţie pozitivă, o lecţie şi şansa de a evolua. Astfel, întreaga ta stare emoţională este de bine chiar şi în faţa evenimentelor potenţial catastrofale. Apoi, primul om din lume pe care ar trebui să îl apreciezi eşti chiar tu. Un aspect esenţial al fericirii este iubirea de sine, şi ea începe cu aprecierea şi sentimentul de mândrie pe care îl ai faţă de tine, faţă de atitudinea ta, faţă de comportamentele tale. Să îţi placă de tine pur şi simplu este primul pas către o viaţă extraordinară şi împlinită."
citat din

duminică, 4 noiembrie 2018

Noiembrie cu ale lui planuri

Am intrat si in luna noiembrie. Prima zi nu am intampinat-o cu mult entuziasm, ba chiar mi-am facut griji pentru cum sa trec ziua de azi. Insa, pe langa grijile facute am castigat un pic de entuziasm in ce priveste viitorul.
Mi-am dat seama ca luna octombrie m-a ajutat mult sa ma regasesc, sa redevin cumva omul care eram candva, un om mai echilibrat si mai putin plangaret.
Zambete, entuziasm si multa stare de bine sa fie in aceasta minunata luna.

Sigur, undeva in sufletul meu ramane un trecut tacut si plin de dileme. L-am dat de-o parte pentru a putea trai in prezent. Un om care probabil niciodata nu voi avea meritul si norocul de a-l imbratisa va ramane acolo cuibarit in inima mea. nu, nu este vorba de vreun barbat. Ci de mama. O rana care ramana acolo unde nimeni sa nu o atinga vreodata.

Sunt multe lucruri pe care vreau sa le fac in aceasta luna fata de luna trecuta.Desi primele zile nu au debutat prea grozav, mici incidete s-au petrecut insa am trecut peste ele.
Poate ca, nimic nu e intamplator, poate ca a venit momentul sa fiu mai deschisa spre liniste, bucurie, implinire si odihna.
Interesant este ca in aceste zile mi-am gasit si una din vechile mele pasiuni. Ornamentele cartii, ornamentele arhitecturii, desenul si poate si scrisul.
Sigur ca anul viitor voi face ceva legat de asta, insa nu ma simt pregatita suficient pentru asta.  

Mi-a fost foarte greu sa accept anumite lucruri firesti, poate fortate cumva sau poate impuse, cine stie insa singuratatea iti ofera multe variante cu care poti jongla si oportunitati.
Momente din acestea de nostalgie, posibil sa mai am. Am revenit la scris dintr-un motiv mult mai trist si nu pentru ca nu as avea alta ocupatie. Motivul trist pentru care ma revenit la scris este lipsa de emaptie a multor oameni cu care am interactionat in ultmile luni. M-am saturat sa mi se spuna ca ma victimizez, ca ma plang sau mai stiu eu ce. Am primit doar vorbe urate si de care chiar nu aveam nevoie. Cumva prin scris simt ca ma pot elibera de multe chestii neplacute. Aici sunt eu cu mine si nimeni altcineva care sa-mi scrie chestii urate si bazaconii. 

Luna trecuta prin ce am scris si ce-am facut mi-am deschis mult mai mult mintea si am realizat ca destinul meu este din pacate singuratatea si nu pentru ca am ales eu asta, destinul mi-a ales acest drum. Am incercats a ma pun contra si am avut parte doar de incindente.
Luna viitoare este o luna dificila pentru mine si trebuie sa fac in asa fel incat sa ma bucur altfel de privilegiile singuratatii. Sa nu mai am depresii si suparari.
Mi-am dat seama ca orice as face nu am cum sa indrept nimic. Cuvantul familie nu exista si nu a existat niciodata in lumea mea.
Si pentru ca mereu spun singuratate...de fapt, am ales sa impart aceasta singuratate cu Dumnezeu. Daca spun asta e clar ca nu mai pot scrie despre singuratate.
Nu sunt singura in realitate. Toate problemele mele de fapt sunt legate de trecut, de mama, tata de mediul in care am crescut si am experimentat. Totul se invarte in jurul lor. Pentru ca orice as face nu mai am cum sa fac bine si sa-mi fie bine. Oamenii nu au cum sa inteleaga ca eu nu mai pot sa suport reprosuri. Totul este legat de trecut. Nu mai ma pot vindeva. Nu scriu nicodata.

Trebuie sa gasesc acele parti bune in toata situatia mea chiar daca nu mai sunt cu niciun barbat, nu mai am familie intreaga si nu mai pot fi cu cineva.
Pentru ca de regula am atras doar oameni rautaciosi in jurul meu. Mila si rautate la tot pasul.
Asa ca am decis sa pun punct anumitor lucruri care imi consumau timp aiurea, nervi si suparare.

Primul lucru pe care vreau in aceasta luna sa-l fac este sa ma ocup mai serios de studiu, de copii si de casa.

Apropo de asta trebuie sa pun varza la murat!

Jurnalul unei femei simple

   (adus in blogosfera românească de către  Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ...