Pe urmele unui model

Fiecare dintre noi in primii ani de scoala cautam un model de urmat mai mult sau mai putin cu conotatii pozitive sau nu.
Fiecare asteptam de la acel model si mai mult si mai mult.
Modelul e ca o busola fara de care nu putem porni la drum in viata.

Fiecare avem nevoie de un model. Sigur ca nu in parintii il vom gasi.
Un profesor de regula e primul nostru model.

Tu cui i-ai scrie o scrisoare de multumire pentru ceea ce ai reusit sa realizezi pana azi?

Eu i-as scrie o scrisoare unei profesoare din scoala generala care mi-a dat aripi mai mari decat am putut duce. Aripi cu care am reusit sa zbor uneori la inaltimi interzise. Inaltimi periculoase.

I-am pierdut urma. M-am ratacit. M-am regasit in final in facultate unde nu am gasit niciun model de urmat in niciun profesor. La master am gasit mai multe modele decat pot duce.  Asadar, aveti grija ce modele va alegeti. Este posibil sa nu puteti duce la final ce gasiti.
Daca m-ar intreba cineva acum cine e modelul tau la Master nu as putea sa-i raspund.

Asteptarile mele au fost pe masura. Acum eu sa fiu pe masura asteptarilor gasite.

Cine, ce, cum, unde, de ce?
Intrebari cu care sa incepeti cautarile.

Cum ti-e sufletul asa iti este si viata

Cum ti-e sufletul asa iti este si viata.
Amar e sufletul amara viata ai.

Si, nimeni de nicaieri nu poate face ceva in locul tau, iar din vorbe nicicand nu poti misca lucrurile. De niciunde nu poti sa vezi o farama de bunatate daca tu ai sufletul plin de ura si venin.
Ca o poveste de iubire sa inceapa, tu trebuie sa fii acela care sa ofera iubire. Nimeni nu intoarce privirea spre un om plin de rautate si frustrare.

Sa fii iar ce ai fost candva, nu astepta sa vina cineva din trecut sa iti ia mana si sa iti spuna hai in lume cu mine sa fim noi doi si atat. Nimeni nu te priveste cu ochi buni cand ceri si ceri si spui vreau si vreau.
Oamenii doar judeca si barfesc. Sunt putini care inteleg dorul si neimplinirile personale.

Cele mai urate si depresive postari pe care le-am scris in viata mea pe blog. Unele din trecut care numai sunt nu erau chiar asa. M-a marcat urat divortul. M-a marcat lipsa persoanei dragi si care mi-a intors spatele exact cand aveam nevoie cel mai mult.

Sper ca aceasta postare sa fie ultima de acest gen. Pentru ca a fost cea mai grea perioada din viata mea si am crezut in ziua revenirii. Zi care o credeam foarte departe.