Ceri, dar trebuie sa si dai inapoi

Oricat ai cere ce crezi ca ti se cuvine, trebuie sa intelegi ca trebuie sa dai  ceva inapoi, altfel ceea ce ai cerut ti se va lua.
Asa am patit si eu, am cerut mi s-a dat, dar inapoi nu am dat nimic.
Nu am oferit nimic.
Ce iubirea e aia care asteapta sa dai inapoi.

Cred ca, nu ma voi vindeca niciodata. Inima s-a prabusit in propria lume ireala.
Traiesc mai mult virtual. Cand vine vorba de real, totul se preface in nimic.
Dincolo de acest ecran tacut nu exista nimic. Eu si doar eu nnpentru nimeni (ma refer la viata sentimentala). Cine sa faca ceva pentru mine? Daca nu fac si eu la randul meu? Daca nu ofer si eu ceva?
Iubirea pentru multi e un fel de troc.

Nu am cum sa ma vindec. Oricat am cautat sa ies din din povestea asta nu voi reusi. Propriul vinovat sunt doar eu. Oricat incerc sa gasesc pe cineva sa ma asculte si sa fie al meu.
Unde e?
Cand in lumea asta larga rautatea si prostia e mare cat cerul.
Lumea virtuala e o lume uneori in care nu gasesti decat rebuturi si nebuni. Probabil si eu la fel sunt. Altfel ce as cauta in lumea virtuala?
Atat de rau am decazut de imi caut partener in lumea virtuala.

Unde si cand m-am pierdut?
Unde imi sunt valorile pe care le aveam in urma cu cativa ani?
Unde sunt femeia plina de iubire si entuziasm?
Cine le-a calcat si cum in picioare?

Oricat ma vait eu in postari, nimic nu se schimba si nu se va schimba.
Oricat as umbla eu in lumea asta larga dupa iubire, nu ma aleg decat cu dezamagiri, prostie si tristete.

Ai grija ce-i ceri lui Dumnezeu, iti va da, dar daca nu dai si tu ceva inapoi in schimb, asa cum ti+a dat asa iti va si lua.
Anul viitor va fi anul visurilor...cel mai de seama va fi zbor cu avionul spre alte zari!

Ce pacat ca nu am cu cine sa impart toate astea. Voi fi singura mereu.

Ploaia din suflet nu se opreste niciodata

E sambata, dar ploua.
Nu as putea sa scriu ca sunt bine dar nici rau nu sunt. Linistea invadeaza in sfarsit viata.
Nu as fi crezut ca va veni in final si ziua in care sa fiu mai calma si mai impacata cu mine.
M-am frustrat destul. Oricum nu intereseaza pe nimeni ca eu am neimpliniri sau dezamagiri. Fiecare dintre noi punem mai presus propriile interese, indiferent care sunt ele.
Am invatat ca un om cand te vrea, te vrea si gata. Nu exista pretexte.
Oamenii nu mai stiu sa iubeasca si sa doreasca. Munca e mai presus de toate.
Viata e compusa si sin clipe de relaxare.
Inca strabat drumul spre maturizare, dar parca refuz sa ma maturizez. Nu vreau sa devin adult, nici acum. Si, ce daca cei din jur fug de mine. E mai rau daca fug eu de mine. Atunci e cel mai grav.
Nu mai cred in iubire si relatii. Dezamagirile si vicitimizarile m-au obosit, pur si simplu.

Incerc sa ma adun complet, dar am observat ca nu dunt genul sa ma afund in studii si carti. Din pacate, prea tarziu am ajuns sa fac ce as fi vrut sa fac in urma cu 20 de ani si ceva, mult prea taziu. Am obosit.
Emotional depind de ceva sau de cineva.
Mereu m-am gandit ca intr-o zi voi parasi orasul in care stau. Nu apartin niciunui sector. Nu ma leaga nimic de orasul acesta. Las destinul sa decida.
Nu am stiut sa ma fac iubita si sa pastrez o iubire. Asa mi s-a spus. Probabil asa o fi. Motive: ca nu am facut anumite lucruri si nu am fost nu stiu cum.
Mereu am vrut sa am langa mine o persoana sa ma asculte, sa ma respecte, sa ma indrume...de fapt, practic mi-a lipsit iubirea parinteasca si de aceea niciodata nu voi putea avea o relatie. Trebuia sa imi dau seama ca nu am cum sa am o familie daca eu nu am avut una care sa ma iubeasca si sa ma indrume.
In zadar imi caut eu un om.
Nimeni nu e dispus sa imparta viata cu o femeie ca mine.
Ma amagesc singura.

Pasiunea e ta si doar a ta

Ma uit la oameni pe strada cum merg grabiti. Ma uit la cladiri cum stau neputincioase si nimeni nu le mai admira.
Putini sunt cei care se mai opresc sa le vada starea lor de conservare. Cum sa treci de un milion de ori pe langa o cladirie si sa nu ii admiri frumusetea sa?

Multi sunt prea ocupati si preocupati cu fel de fel de lucruri banale. Se uita la toate emisiunile si pierd timp pretios. Uita, sa priveasca si in jurul lor.
Cum e sa te opresti cateva secunde si sa privesti o minune arhitecturala? Ai incercat?

Din pacate, oamenii de felul acesta sunt putini. Multi o fac cu scopuri si interese. Putini sunt cei care pur si simplu o fotografiaza, o admira si o cunoaste. Putini o fac cu scop de relaxarea sa proprie.
Cand am cerut parerea cuiva legat de marca aparatului foto, am primit un raspuns care m-a dezamagit total.
Oamenii buni, daca nu ai si o sursa de energie pozitiva care sa nu fie raportata si la bani treci greu si imbatranesti tardiv.

Cand nimeni nu e langa tine sa te ia in brate, sa iti spuna o vorba frumoasa si sa te sustina, iti cauti implinirea sufleteasca in lucruri sau actiuni.
Sigur, multi nu inteleg ca, uneori nu e suficient sa ai copii si gata. Nu e asa treaba. Putini inteleg ca iubirea de partener e una si iubirea de copil e alta. Sunt doua lucruri diferite.
Am tot cautat sa inteleg de ce multi gandesc de genul: ,,ai copii, suficient,,.
Parca, gata, stop viata ta se opreste in loc si se invarte doar in jurul copiilor. Nu, nu e asa. Copii cresc si pleaca. Cand pleaca, cu ce iti umpli golul imens? Daca nu ai deja si o pasiune pe langa, fie ea care o fi.

Sa nu lasi pe nimeni sa te judece dupa pasiunea ta. Nimeni nu poate sa iti faca alegerile in locul tau. Nu e viata lor, e viata ta.
Cine iti da tie inapoi acele momente frumoase? Cine iti alinta tie momentul tau cu tine? Cine are rabdare sa te asculte? Cine sta sa asculte in miez de noapte banalitatile tale?
Nimeni. Iar daca apare, ai grija sa il pastrezi langa tine. Pretuieste acei oameni care te asculta.